Sistemul energetic al României se confruntă cu o situație critică în luna noiembrie, pe măsură ce ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite din cauza nivelului scăzut al Dunării. Această centrală nucleară asigură, în condiții normale de funcționare, aproximativ 20% din producția națională de electricitate. Autoritățile au decis prelungirea stării de alertă cu încă 30 de zile, luând în calcul posibilitatea unor importuri suplimentare sau, în scenarii extreme, reducerea consumului de energie.
Deși seceta este un fenomen natural, vulnerabilitatea actuală a sistemului este rezultatul unor decizii politice. Conceptul de securitate energetică presupune disponibilitatea energiei la prețuri suportabile pentru populație și economie, indiferent de condițiile meteorologice sau de funcționarea centralelor. România deținea resursele necesare pentru a deveni un exportator de securitate energetică, oferind stabilitate vecinilor prin furnizarea predictibilă de energie, ceea ce ar fi adus avantaje strategice și economice majore.
În loc de investiții, sectorul a fost marcat de schimbări frecvente de conduceri și de proiecte care au rămas doar la stadiul de anunțuri. Centrala de la Iernut a acumulat întârzieri semnificative, în timp ce noile reactoare de la Cernavodă rămân în etapa de pregătire. De asemenea, investițiile în rețele și în capacitățile de stocare nu au parcurs un ritm susținut de nevoile economiei, fiind subminate de o abordare care a prioritizat energia verde ca pe o dogmă.
Strategia actuală a fost afectată de retragerea capacităților pe cărbune înainte ca alternativele sigure să fie operaționale. Amenajările hidroenergetice au fost privite adesea ca probleme de mediu, ignorând utilitatea lor complexă. Pentru a remedia situația, este necesară finalizarea centralei de la Iernut, trecerea centralei de la Mintia la exploatarea comercială la capacitatea proiectată și asigurarea finanțării pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, alături de soluții permanente pentru răcirea centralei în perioade de secetă.
Sectorul energetic necesită o strategie concretă, asumată prin parlament, pentru a evita schimbările la fiecare guvernare. Este esențial ca gazele din Neptun Deep să susțină atât producția de electricitate, cât și industria națională, nu doar exporturile. Proiectele strategice trebuie să aibă termene publice clare, responsabili identificați și un sistem de raportări periodice privind progresul real, evitând substituirea investițiilor cu propaganda sau jocurile de influență politică.
Contextul actual de instabilitate energetică este marcat de presiuni asupra marilor consumatori industriali din țară. Situația este agravată de dificultățile financiare ale unor companii metalurgice majore, precum Sidex Galați, care se confruntă cu datorii de miliarde și riscul deconectării de la rețeaua de energie electrică, subliniind fragilitatea conexiunii dintre securitatea resurselor și supraviețuirea sectorului industrial.
