România se confruntă cu riscuri majore de securitate energetică în perioada următoare, în condițiile în care sistemul național intră în iarnă într-o stare de alertă internă. Vulnerabilitatea țării este accentuată de posibila nefuncționare a reactoarelor de la Cernavodă, de impactul unei ierni geroase și de limitările tehnice ale rețelelor de transport la graniță. În cazul în care importurile de electricitate ating capacitatea maximă de transport a cablurilor și stațiilor electrice, stabilită în condiții de siguranță, stabilitatea energetică poate fi compromisă.
Deficiențele structurale provin din lipsa unei strategii energetice pe termen lung care să integreze efectele schimbărilor climatice. Deciziile politice din ultimul deceniu au blocat investiții esențiale, precum legea offshore din 2018, care a descurajat companiile străine și a întârziat proiectul Neptun Deep. Din acest motiv, producția de gaze nu a început în 2022, așa cum ar fi fost posibil fără acele restricții fiscale. Totodată, proiectele de infrastructură suferă întârzieri masive, termocentrala de la Iernut fiind așteptată abia la finalul anului 2026.
Sectorul termic și cel nuclear traversează perioade critice de reconfigurare și întreținere. Termocentrala de la Iernut ar trebui să asigure între 5% și 7% din consum, în timp ce proiectul de la Mintia este în proces de retehnologizare parțială. La Cernavodă, cele două reactoare actuale produc 20% din necesarul de curent, însă acestea au fost oprite din cauza secetei. Anul viitor, Unitatea 1 va intra în retehnologizare pentru o perioadă de 32 de luni, ceea ce va reduce capacitatea de producție locală.
Gestionarea resurselor de gaz și a stocurilor reprezintă un alt punct de presiune pentru guvernul de la București. Directorul Transgaz, Ion Sterian, a indicat că stocurile de gaz sunt cu peste 300 de milioane de metri cubi sub nivelul înregistrat anul trecut. O iarnă severă ar putea forța importuri masive spre sfârșitul lunii ianuarie sau în februarie. Deși prețurile internaționale cresc, populația beneficiază de un mecanism de plafonare a costurilor până în primăvara anului viitor.
Dependența de moleculele de gaz ruseșc rămâne o problemă de securitate, chiar dacă România susține că nu are contracte directe cu Gazprom. Importurile se realizează prin intermediari sau prin conducte precum TurkStream, care transportă gaz rusesc. În contextul geopolitic actual, presiunea pentru revenirea la sursele rusești este vizibilă, în timp ce alte state europene, precum Ungaria sau Slovacia, mențin conexiuni stabile cu furnizorul rusesc. Această situație complică gestionarea autonomiei energetice regionale.
Evoluția pieței de energie din România este strâns legată de politicile de subvenționare și de stabilitatea infrastructurii de transport. În cadrul rectificărilor bugetare recente, s-a observat o reducere de aproape 1 miliard de lei a compensațiilor plătite furnizorilor de energie pentru costurile aferente fostei scheme de plafonare. Această ajustare financiară are loc într-un context în care sistemul energetic național trebuie să gestioneze simultan deficitul de putere în orele de vârf și limitările cauzate de seceta persistentă.
