Fondul american de investiții Carlyle a anunțat vânzarea participației sale din compania Black Sea Oil & Gas (BSOG), principalul producător offshore de gaze naturale din România. Această decizie, prin care Carlyle și BERD își vând acțiunile către Mazarine Energy, reconfigurează piața energetică locală și vine într-un moment de creștere a riscurilor geopolitice. Tranzacția vizează perimetrul Midia al Mării Negre, un proiect de o importanță strategică majoră pentru securitatea energetică a țării.
Expertul în geopolitică energetică Cosmin Păcuraru avertizează că acest exit reprezintă un semnal de alarmă pentru securitatea României. Conform analizei sale, retragerea americanilor din exploatările offshore din Marea Neagră indică o izolare strategică tot mai accentuată. Această mișcare se adaugă unei liste de retrageri anterioare care au lăsat proiecte vitale fără sprijinul investitorilor din SUA, într-un context în care regiunea este declarată zonă de risc major.
Istoricul retragerilor de capital american din România este marcat de decizii care au afectat proiecte de infrastructură critică. În februarie 2015, Chevron a renunțat la concesiunile pentru gaze de șist, anul în care Rusia își consolida prezența în Crimeea și Donbas. Ulterior, în august 2019, ExxonMobil a anunțat intenția de a ieși din proiectul Neptun Deep, cel mai important proiect de gaze din regiune, proces finalizat în august 2022 prin achiziția participației de către Romgaz.
Recent, și fondul Franklin Templeton a anunțat retragerea sa, după 16 ani de administrare a Fondului Proprietatea. Această plecare a avut loc în septembrie 2026, într-un context marcat de incidente de securitate, precum atacurile cu drone și descoperirea minelor în apropierea instalațiilor de la Neptun Deep. Cosmin Păcuraru subliniază că aceste evenimente nu par a fi coincidențe, ci un șir de abandonuri care lasă România fără ancorele occidentale necesare.
Situația de securitate în zona Mării Negre a fost agravată de atacurile constante asupra navelor comerciale și de incidentele care au implicat drone maritime în zona economică exclusivă. Această instabilitate a dus la creșterea costurilor de asigurare și la închiderea unor rute, transformând regiunea într-un câmp de luptă. În acest climat de incertitudine, retragerea ultimului mare administrator american din sectorul strategic este văzută ca un pas înapoi pentru independența energetică.
Contextul geopolitic actual este marcat de o tensiune permanentă în zona de frontieră, unde riscurile militare sunt directe. În timp ce infrastructura energetică rămâne expusă, deciziile politice și retragerile de capital pot influența capacitatea de apărare a statului. Această evoluție reflectă o schimbare de paradigmă în care securitatea energetică și cea militară sunt intrinsec legate de prezența sau absența investitorilor străini în regiune.
