Guvernul condus de Giorgia Meloni propune introducerea unei taxe de ieșire pentru persoanele care decid să părăsească Italia, începând de anul viitor. Măsura, inclusă în proiectul de buget prezentat parlamentului la sfârșitul săptămânii trecute, vizează persoanele cu active de cel puțin 800.000 de euro. Această propunere de impozitare de 26% asupra profiturilor pe hârtie ar putea afecta semnificativ atractivitatea țării pentru expatriații înstăriți care au ales orașe precum Milano în ultimul deceniu.
Consultanții financiari și avocații specializați în patrimoniul privat au avertizat că această schimbare legislativă ar putea reduce interesul pentru Italia în rândul celor mai bogați oameni din lume. Charlie Sosna, șeful departamentului de gestionare a averilor private și fiscalitate al firmei Mishcon de Reya, a subliniat că această măsură va provoca neliniște clienților care își au sediul în Italia. Experții estimează că astfel de reglementări pot descuraja profesioniștii de a rămâne în țară pe termen lung.
Taxa de ieșire se va aplica persoanelor care au avut rezidența fiscală în Italia timp de șase din cei zece ani anteriori plecării lor. Guvernul a descris această măsură ca fiind destinată „super-bogaților”, însă există posibilitatea ca taxa să fie rambursată dacă activele financiare nu sunt lichidate imediat după plecare. Tim Stovold, directorul departamentului fiscal al firmei Moore Kingston Smith, a avertizat că acest sistem ar putea încuraja oamenii să părăsească Italia înainte de a atinge pragul de șase ani.
Propunerea de la Roma este marcată de ambiguități privind modul în care se va raporta la alte scheme fiscale existente. Maurizio Fresca, avocat la Chiomenti din Roma, a menționat că nu este clar dacă impozitul se va aplica doar activelor deținute în Italia sau la nivel mondial. De asemenea, Marco Cerrato, partener la Maisto e Associati, a indicat că proiectul pare să excludă activele din străinătate ale celor care plătesc impozitul unic, dar acest aspect necesită clarificări parlamentare.
În ultimii ani, Italia a încercat să combată exodul creierelor prin facilități fiscale pentru profesioniștii cu venituri mari. Unul dintre mecanisme este „impozitul unic”, care permite expatriaților să plătească o taxă anuală fixă pe totalul activelor și veniturilor din străinătate timp de 15 ani. Totuși, în ultimii doi ani, guvernul a majorat această taxă de la 100.000 de euro la 300.000 de euro pe an, pe fondul protestelor legate de afluxul de bogați în Milano.
Contextul fiscal global arată o tendință de reevaluare a impozitării averilor mari. În timp ce Italia introduce taxe de ieșire, în California locuitorii urmează să voteze cu privire la un impozit unic pe avere de 5% aplicat miliardarilor. În SUA, persoanele cu o avere netă de peste 2 milioane de dolari care renunță la cetățenie sau la cartea verde sunt obligate să plătească impozit pe câștigurile de capital aferente activelor lor globale.
