China analizează posibilitatea de a organiza o întâlnire trilaterală între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, în cadrul summitului APEC de la Shenzhen. Deși un astfel de eveniment ar putea confirma ambiția Beijingului de a fi o putere globală indispensabilă, pe un plan de egalitate cu Statele Unite, procesul de organizare implică riscuri diplomatice semnificative. Autoritățile chineze poartă discuții cu Rusia și Statele Unite pentru a stabili dacă această reuniune va avea loc la sfârșitul acestei luni.
O dintre principalele temeri ale Beijingului este riscul de a reproduce modelul negocierilor de la Ialta, unde deciziile privind soarta Chinei au fost luate fără participarea sa. Expertul Xin Qiang de la Universitatea Fudan subliniază că acea lecție istorică, în care marile puteri au decis în detrimentul intereselor chineze, rămâne o rană deschisă. Astfel, o întâlnire între cele trei mari puteri nucleare ar putea contrazice imaginea Chinei de apărător al intereselor națiunilor mai mici.
Conflictul din Ucraina adaugă o altă dimensiune de complexitate, deoarece Kievul se teme de o redistribuire a influenței fără acordul său. Președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a raportat că Xi Jinping a exprimat iritarea față de zvonurile privind negocieri la Shenzhen, insistând că acesta este un conflict european care necesită prezența europenilor. Volodimir Zelenski a avertizat, la rândul său, împotriva unui nou scenariu de tip „Ialta” care să ducă la schimbarea influenței regionale.
Pe planul securității globale, Donald Trump a manifestat interesul de a discuta despre denuclearizare în cadrul unei eventuale întâlniri la Shenzhen. Totuși, Beijingul refuză să accepte limite asupra arsenalului său nuclear, care este în plină expansiune sub conducerea lui Xi Jinping. Deși China deține aproximativ 620 de ogive, mult sub cele peste 5.000 ale fiecărei alte puteri, Mao Ning a declarat că este nejustificat să se ceară implicarea Chinei în astfel de negocieri de dezarmare.
În ciuda reticenței, experții precum Ryan Hass sugerează că Beijingul ar putea accepta rolul de gazdă pentru a nu refuza o solicitare din partea lui Trump și Putin. China ar putea opta pentru un rol de facilitator al dialogului și martor neutru, evitând în același timp să pară că exercită presiuni asupra Kremlinului. Această strategie ar permite Beijingului să mențină o poziție de echilibru, fără a-și asuma responsabilitatea pentru rezultate diplomatice incerte.
Contextul geopolitic actual este marcat de o dependență economică și diplomatică tot mai mare a Rusiei față de China. În acest cadru, NATO a acuzat Beijingul că este un factor decisiv în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, solicitând oprirea livrărilor de componente de armament și tehnologii necesare reconstrucției armatei ruse. Această presiune internațională transformă orice tentativă de mediere chineză într-un act cu implicații strategice extrem de ridicate.
