Iranul deține în continuare un arsenal cuprins între 1.500 și 2.500 de rachete, în pofida campaniilor militare lansate de Statele Unite și Israel asupra infrastructurii sale. Această capacitate militară îi permite Teheranului să vizeze obiective ale Washingtonului sau ale aliaților săi în cazul unei reluări a unui conflict de amploare. Datele provin din evaluările serviciilor de informații, citate de The Wall Street Journal, deși numărul exact rămâne greu de stabilit.
Procesul de refacere a stocurilor de armament este mai lent decât în perioada de dinaintea războiului, deoarece atacurile au afectat instalațiile de producție. Teheranul se bazează în principal pe utilizarea componentelor acumulate anterior în depozite pentru a menține nivelul de alertă. Pe lângă rachete, Iranul păstrează un număr semnificativ de drone și rachete cu rază scurtă de acțiune, elemente care contribuie la capacitatea sa de represalii.
Evaluările actuale contrazic afirmațiile oficialilor din administrația președintelui Donald Trump, care au susținut că forțele armate iraniene au fost aproape complet distruse. Simona Ledeen, fost adjunct al secretarului adjunct al apărării al SUA pentru Orientul Mijlociu, a observat că estimarea minimă de 1.500 de rachete indică faptul că Teheranul și-și refăce mai mult de jumătate din arsenalul de dinaintea conflictului. Această situație a influențat discuțiile privind posibilitatea unor noi atacuri comune.
Precizia loviturilor iraniene a cunoscut o îmbunătățire, fapt atribuit accesului la informații de intelligence superioare și capacității sporite de identificare a obiectivelor. Teheranul beneficiază de sprijinul Rusiei în acest proces, Moscova furnizând informații și ajutând la acumularea de armament. Bilal Saab, director executiv senior la Trends US, subliniază că eficiența atacurilor derivă din noile tactici militare care combină rachetele cu operațiunile desfășurate prin utilizarea dronelor.
Determinarea dimensiunii exacte a arsenalului este complicată de lipsa de transparență a Teheranului și de dependența de numeroși producători. Jim Lamson, cercetător la King's College London, a explicat că informațiile despre capacitatea de asamblare a armelor în instalații subterane sunt limitate. Deși atacurile aeriene au afectat intrările în anumite facilități, imaginile de satelit sugerează că rachetele depozitate în interiorul acestora ar fi rămas, cel mai probabil, intacte.
Capacitatea de producție a Iranului este estimată la aproximativ 50 de rachete balistice pe lună, ceea ce reprezintă jumătate din nivelul de dinaintea războiului. Această activitate de refacere a stocurilor are loc într-un context de presiuni externe intense, în care Rusia ar fi transferat secret miliarde de dolari către Teheran pentru a sprijini regimul local. Această asistență financiară și logistică este menită să ajute Iranul să reziste în cazul unei noi campanii militare.
