Industria metalurgică din România traversează o perioadă de vulnerabilitate structurală, fiind expusă unor riscuri de prăbușire fără intervenții strategice. Conform unei analize realizate de Izabela Manea și Sabina Ghiță pentru Energy Policy Group, sectorul este afectat de trei provocări majore: costurile ridicate ale energiei electrice pentru unitățile energointensive, accesul limitat la finanțări pentru modernizare și absența unor mecanisme de piață care să recompenseze producția cu emisii reduse de carbon. Aceste elemente compromit competitivitatea și capacitatea de transformare a întregii industrii naționale.
În segmentul aluminiului, ALRO Slatina ocupă poziția de principal producător primar și cel mai mare consumator industrial de energie din țară. Deși compania a înregistrat o creștere a producției primare de 5% față de anul precedent, impulsionată de cererea din industriile de apărare și aerospațială, impactul costurilor energetice rămâne critic. Expertiza EPG subliniază că, în ciuda acestui semnal pozitiv de creștere, prețul energiei electrice continuă să exercite o presiune majoră asupra viabilității sectorului de aluminiu.
Situația este mult mai gravă în sectorul oțelului primar, unde Liberty Galați, singurul producător de acest tip rămas la nivel național, a intrat în insolvență în 2025. Din cauza acumulării de datorii, combinatul și platforma industrială sunt în proces de licitație, însă viitorul acestora este incert. După ce au fost organizate două runde consecutive de licitație internațională fără nicio ofertă din partea investitorilor, autorii analizei avertizează că destinul facilității rămâne neclar în acest moment de criză.
În contrast, producătorii de oțel secundar au reușit o evoluție prin investiții în retehnologizare și energie regenerabilă. Printre companiile menționate se numără ArcelorMittal (Hunedoara), Tenaris Silcotub (Călărași), care a achiziționat Artrom Steel Tubes (Reșița), și AFV Beltrame Group, proprietarul combinatelor Donalam Târgoviște și Călărași. Totodată, combinatul Oțelul Roșu, aflat în faliment de mulți ani, a fost achiziționat de UMB Group, care propune un plan de modernizare și decarbonizare, deși prețul energiei și accesul la fier vechi rămân obstacole semnificative.
Sectorul cuprului suferă de lipsa infrastructurii necesare prelucrării materiei prime, deși România deține rezerve considerabile gestionate de Cupru Min. În prezent, minereul sau concentratul este trimis pentru procesare în țări din afara Europei, inclusiv în China, ceea ce forțează țara să exporte materie primă și să importe cupru procesat. Această dependență externă evidențiază o ineficiență strategică în gestionarea resurselor proprii de cupru, afectând valoarea adăugată generată în cadrul economiei naționale.
Industria metalurgică din România se află la intersecția unor obiective europene fundamentale: autonomia strategică, securitatea energetică și decarbonizarea. Pentru a capitaliza oportunitățile actuale, analiza EPG recomandă implementarea unei strategii industriale care să prioritizeze dezvoltarea infrastructurii pentru decarbonizare, să faciliteze accesul la energie la prețuri competitive și să utilizeze mai eficient fondurile publice și achizițiile publice ecologice pentru a susține transformarea necesară.
