Dependența Uniunii Europene de invertoarele fotovoltaice produse de companii chinezești a devenit o problemă de securitate cibernetică, conform avertismentelor emise de Comisia Europeană. În România, autoritatea de reglementare ANRE nu deține o evidență centralizată care să permită cuantificarea exactă a numărului de echipamente chinezești instalate și a capacității fotovoltaice controlate de acești furnizori.
La nivel european, datele Comisiei Europene indică faptul că, în perioada 2015-2023, circa 225 GW din totalul de 350 GW de invertoare livrate proveneau de la companii chinezești. În anul 2023, ponderea producătorilor chinezi a crescut la aproximativ 70% din totalul instalațiilor, iar în cazul noilor sisteme fotovoltaice, aceasta ajunge la circa 80%. Un aspect critic este faptul că furnizori precum Huawei și Sungrow ar putea avea acces remote la aproximativ 170 GW de capacitate.
Riscul identificat de Comisia Europeană provine din natura digitală a invertoarelor moderne, care sunt conectate la internet pentru actualizări de software și firmware. Această conectivitate permite modificarea parametrilor de funcționare sau intervenții de la distanță, ceea ce ar putea duce la oprirea simultană a unor volume mari de producție. Scenariile de risc includ schimbarea setărilor, accesul la date operaționale și afectarea stabilității rețelelor electrice naționale prin intervenții externe.
În România, ANRE a declarat că nu deține o bază de date cu producătorii și modelele de invertoare utilizate de prosumatori, deoarece raportările lunare de la operatorii de distribuție nu includ aceste detalii tehnice. Deși operatori precum Delgaz Grid sau Distribuție Energie Electrică România publică liste de echipamente conforme, acestea nu permit calcularea cotei de piață. Informațiile tehnice despre posibilitatea de administrare sau oprire a echipamentelor sunt stocate doar la nivelul operatorilor de distribuție.
În prezent, legislația română nu impune proprietarilor de centrale fotovoltaice obligația de a putea dezactiva definitiv accesul de la distanță al producătorului. ANRE a precizat că nu poate introduce astfel de reguli fără un temei legislativ în legislația primară. De asemenea, autoritatea nu solicită informații despre locația serverelor de administrare sau despre jurisdicția în care sunt procesate datele tehnice ale echipamentelor conectate la sistemul energetic național.
Pentru remedierea acestor vulnerabilități, Parlamentul pregătește extinderea atribuțiilor autorităților de securitate cibernetică. Proiectul PL-x 51/2026, adoptat de Camera Deputaților, ar putea permite DNSC să stabilească reguli tehnice de securitate pentru sectorul energiei electrice. Acest mecanism ar permite monitorizarea strategiilor de securitate ale producătorilor și transportatorilor, oferind instrumente de reglementare mai detaliate pentru gestionarea riscurilor de securitate cibernetică în infrastructura energetică.
Contextul geopolitic actual subliniază importanța gestionării riscurilor tehnologice, în timp ce discuțiile internaționale privind relația cu Beijingul se concentrează pe reducerea riscurilor rather than pe o decuplare economică totală. În Europa, securitatea infrastructurii critice rămâne o prioritate strategică, având în vedere vulnerabilitățile sistemelor de producție regenerabilă conectate la rețelele naționale de distribuție și transport.
