Situația rafinăriei Lukoil Petrotel de la Ploiești reprezintă o oportunitate comercială ratată pentru statul român, în contextul crizei energetice actuale. Expertul în energie Eugenia Gusilov subliniază că România pierde venituri semnificative prin neexploatarea capacității de rafinare pentru furnizarea de carburanți către Republica Moldova și Ucraina. Această situație este agravată de marjele de profitat, deoarece diferența dintre prețul țițeiului și cel al motorinei ar putea genera profituri masive în perioada actuală.
Expertul Eugenia Gusilov a criticat dur decizia statului de a nu naționaliza rafinăria încă din perioada 2016-2017, când firma acumulase datorii imense. România este singura țară europeană în care Lukoil are o rafinărie oprită, fapt ce este calificat de expertă drept o incompetență gravă. Când era funcțională, Petrotel asigura aproximativ 21% din capacitatea națională de rafinare, o resursă strategică care acum rămâne neexploatată din cauza blocajelor financiare și juridice.
Incapacitatea de operare a rafinăriei provine din sancțiunile impuse de Statele Unite grupului rus Lukoil, care au blocat activele și tranzacțiile entității. Deoarece Petrotel este deținut în proporție de 99,76% de Litasco SA, o entitate a grupului, aceasta a intrat automat sub regimul de sancțiuni. Acest lucru a împiedicat rafinăria să efectueze plăți operaționale, să acceseze finanțări bancare sau să deruleze tranzacții comerciale normale, chiar și după finalizarea reviziei tehnice capitali.
Pe 26 august 2026, Tribunalul Prahova a aprobat intrarea Petrotel-Lukoil în insolvență, după ce compania a acumulat datorii de peste 936 de milioane de lei. Această măsură pune sub presiune aproximativ 460 de firme subcontractoare și amenință circa 8.000 de locuri de muncă din lanțul de aprovizionare. Guvernul Bolojan a decis să renunțe la varianta preluării prin administrare specială, optând în schimb pentru vânzarea directă a activelor către investitori externi.
În prezent, un consorțiu condus de miliardarul american Todd Boehly concurează cu fondul Carlyle pentru achiziția activelor. Grupul lui Boehly include US International Development Finance Corporation (DFC), condusă de Ben Black, și investitori precum șeicul Tahnoon bin Zayed al-Nahyan sau familia Al-Khayyat din Qatar. Această competiție pune guvernul SUA într-o poziție neobișnuită, deoarece agenția sa de investiții externe, DFC, ar putea participa la licitație pentru activele pe care o altă parte a administrației americane le sancționează.
Gestionarea securității energetice rămâne un subiect critic în contextul volatilității piețelor de energie din Europa. În timp ce prețurile ridicate ale gazelor naturale forțează producătorii europeni, în special pe cei germani, să revină la utilizarea cărbunelui, România se confruntă cu provocări specifice de infrastructură și de menținere a capacităților de rafinare pentru a asigura stabilitatea regională.
