Consiliul Uniunii Europene a aprobat, la data de 9 noiembrie 2026, derogarea fiscală solicitată de Italia pentru finanțarea sectorului de apărare și a măsurilor de securitate energetică. Decizia ECOFIN pune capăt procesului de autorizare început de Roma în septembrie și evaluat favorabil de Comisie în luna octombrie. Această măsură permite statului italian să depășească temporar traiectoria convenită a cheltuielilor nete, oferind un spațiu de manevră necesar pentru obiectivele strategice naționale.
Abaterea anuală totală pentru Italia este plafonată la 1,5% din PIB și va fi valabilă până în anul 2028. În cadrul acestui prag general, componenta dedicată securității energetice este supusă unor limite mult mai stricte. Pentru măsurile energetice, plafonul este de 0,3% din PIB pe an, cu o limită cumulată de 0,6% pentru perioada 2026–2028. Aceste sume pentru energie nu se adaugă la pragul de 1,5%, ci trebuie să se încadreze împreună cu cheltuielile de apărare în limita autorizată.
În ceea ce privește apărarea, Italia planifică investiții multianuale și cheltuieli curente, inclusiv pentru personal, cu o creștere de până la 0,9 puncte procentuale din PIB până la finalul anului 2028. Recomandarea permite de asemenea luarea în calcul a unor livrări de echipamente militare efectuate după anul 2028, cu condiția ca contractele să fie semnate înainte de sfârșitul anului 2028 și cheltuielile să rămână în plafonul general. Această flexibilitate vizează creșterea cheltuielilor de apărare față de nivelul înregistrat în anul 2024.
Componenta energetică vizează măsuri finanțate la nivel național, cu impact bugetar direct, decise după 28 februarie 2026. Lista inițială a Italiei cuprinde proiecte de electrificarea locuințelor, eficiența energetică a clădirilor, energia regenerabilă, precum și stocarea și transportul public. Toate aceste măsuri trebuie să fie țintite, eficiente din perspectiva costurilor și să contribuie la decarbonizare sau la consolidarea securității energetice europene. Eligibilitatea fiecărei investiții va fi verificată de Comisie în cadrul procesului de supraveghere bugetară.
Italia are obligația de a raporta de două ori pe an stadiul aplicării acestor măsuri și impactul lor bugetar estimat. Termenele de raportare sunt fixate la primăvara, până pe 15 aprilie, și la toamna, până pe 15 octombrie. Este important de menționat că această derogare nu implică niciun transfer de fonduri noi din bugetul Uniunii Europene către Italia. De asemenea, cheltuielile suplimentare rămân incluse în calculul deficitului și al datoriei statului italian, nefiind scoase din indicatorii fiscali obișnuiți.
Mecanismul de derogare funcționează ca un instrument de gestionare a traiectoriei cheltuielilor nete, un reper utilizat de Consiliul UE pentru a verifica dacă un stat respectă ritmul de creștere al cheltuielilor stabilit. Prin această clauză națională, abaterile eligibile nu sunt înregistrate ca nerespectări ale regulilor fiscale, deși menținerea unor cheltuieli ridicate poate impune ajustări ulterioare pentru respectarea cerințelor de stabilitate a bugetului național.
