România se confruntă cu o dilemă strategică privind aprovizionarea cu energie, în condițiile în care prețurile la gaz urmează să crească cu aproximativ 40%. Decizia recentă de a respinge o ofertă de gaze naturale lichefiate din Statele Unite, transmisă de firma greacă Atlantic - See LNG Trade în decembrie 2025, a declanșat o dezbatere intensă între interesele comerciale ale producătorilor locali și necesitatea de a asigura prețuri competitive pentru consumatorii finali.
Romgaz a refuzat oferta americană invocând costurile ridicate și riscurile financiare asociate. Această poziție este criticată de fostul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, care susține că prețurile oferite de SUA erau competitive. Totodată, economistul Christian Năsulea subliniază că această refuzare reflectă mai degrabă o strategie de protejare a profiturilor Romgaz. Compania ar putea vedea în importuri o concurență directă pentru producția sa internă, afectându-i marjele de profit pe piața europeană.
Situația este complicată de obligațiile statului român de a plafona prețul gazului pentru anumite categorii de consumatori, precum centralele de cartier și operatorii de termoficare. Christian Năsulea menționează că statul asumă un preț de aproximativ 24 de euro pe megavat, în timp ce oferta de preemțiune pentru gazul din Neptun Deep este de aproximativ 48 de euro pe unitate. Această discrepanță între costul de producție și cel plafonat pune presiune pe echilibrul financiar al sistemului energetic național.
Contextul geopolitici global agravează incertitudinea, în special prin criza de aprovizionare cauzată de situația de securitate din Orientul Mijlociu și conflictul din Iran. Christian Năsulea avertizează că aceste factori externe vor duce la creșteri semnificative ale prețurilor la achiziția de gaz în Europa. În acest scenariu, diversificarea surselor de energie devine esențială pentru a evita dependența de un singur furnizor sau de fluctuațiile extreme de preț de pe piețele internaționale.
Lipsa unor alternative viabile pentru tranziția energetică rămâne un obstacol major în vederea reducerii consumului de gaz după anul 2035. Economistul argumentează că, fără investiții masive în energie solară, eoliană, sisteme de pompare și reactoare nucleare, gazul natural va rămâne pilonul central al mixului energetic. Fără un plan clar de implementare a unor tehnologii mai ieftine și mai puțin poluante, discuțiile despre abandonarea gazului rămân, în prezent, pur teoretice.
Capacitatea industriei românești de a concura la nivel global este grav afectată de costurile ridicate ale energiei. Pentru a asigura stabilitatea, este necesară existența unor capacități de rezervă și a unui mix energetic diversificat. În prezent, România nu dispune de suficiente reactoare nucleare în funcțiune pentru a sugera o tranziție rapidă, ceea ce face ca gestionarea strategică a resurselor de gaz actuale să fie o prioritate de securitate națională.
