Producătorii europeni se confruntă cu un moment critic, riscând să renunțe la competiția directă cu firmele chineze până la sfârșitul deceniului actual, dacă tendințele economice actuale nu sunt modificate. Jens Eskelund, președintele Camerei de Comerț a Uniunii Europene în China, avertizează că industria prelucrătoare de pe continent ar putea pierde teren semnificativ în fața companiilor chineze. Această evoluție ar putea avea efecte majore asupra economiilor naționale și asupra stabilității locurilor de muncă din Europa.
Strategia companiilor europene care operează în China trece printr-o transformare profundă, de la modelul „Fabricat în China pentru China” către un model de tipul „Fabricat în China pentru întreaga lume”. Jens Eskelund consideră că firmele europene ajung la un punct de cotitură, fiind nevoite să decidă dacă mai pot concura direct cu producătorii chinezi sau dacă trebuie să se integreze în lanțurile de aprovizionare ale acestora. Această schimbare de paradigmă ar putea implica o reevaluare a rolului pieței chineze.
Impactul economic asupra regiunii este sever, conform unui raport Goldman Sachs citat de Jens Eskelund, care estimează că creșterea exporturilor chineze ar putea reduce PIB-ul Uniunii Europene cu 0,5% până la sfârșitul deceniului. Pentru Germania, impactul ar putea fi și mai pronunțat, cu o scădere a PIB-ului de până la 0,9%. Jens Eskelund subliniază riscul unei dezindustrializări care ar putea duce la pierderi masive de locuri de muncă, scăderea veniturilor fiscale și creșterea cheltuielilor sociale.
Presiunea competitivă este deja vizibilă în sectoare strategice precum industria auto, cea chimică și cea a energiilor regenerabile. În sectorul auto, producătorii germani se luptă cu scăderea profiturilor pe piața chineză și cu concurența unor mărci precum BYD, Geely și SAIC Motor pe piața europeană. Un exemplu concret este BMW, care a raportat o scădere a vânzărilor în China cu 22% în primele nouă luni ale anului, emițând totodată un al doilea avertisment privind profitul.
Beijingul urmărește înlocuirea importurilor în sectoare tehnologice critice prin intermediul planurilor sale de dezvoltare, punând accent pe autosuficiență. Printre domeniile prioritare se numără inteligența artificială, calculul cuantic, robotica, tehnologiile ecologice, comunicațiile 6G și biofabricația. Jens Eskelund menționează că aceste priorități sunt implementate prin măsuri concrete la nivel local, inclusiv prin subvenții și facilități fiscale, ceea ce obligă industria europeană să se pregătească pentru o aplicare riguroasă a acestor strategii.
Evoluția actuală a raporturilor comerciale se înscrie într-un context de creștere a deficitului comercial al Uniunii Europene față de China și de o poziție tot mai strictă a instituțiilor europene față de Beijing. Această dinamică reflectă o schimbare de paradigmă în relațiile economice globale, unde securitatea aprovizionării și autonomia industrială devin elemente centrale ale politicii de apărare și a stabilității economice regionale.
