Guvernul Ungariei urmează să dezvăluie miercuri identitatea a zeci de mii de informatori care au colaborat cu serviciile de securitate ale fostului regim comunist. Această măsură vizează clarificarea trecutului istoric și consolidarea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Documentele arată cum rețeaua extinsă de informatori a fost utilizată între anii 1945 și 1989 pentru supravegherea populației și pentru reprimarea oricărei forme de opoziție politică sau disidență.
În perioada de funcționare a regimului, serviciile de securitate au folosit o rețea vastă pentru a monitoriza societatea. Unii cetățeni au fost șantați sau constrânși să raporteze despre vecini, colegi sau chiar membri ai propriilor familii, în timp ce alții au acceptat colaborarea în schimbul unor avantaje personale. Amploarea acestei rețele a fost ascunsă publicului timp de decenii, deoarece dosarele au rămas în mare parte inaccesibile în subsolul Arhivelor Istorice ale Serviciilor de Securitate ale Statului.
Decizia de a publica aceste arhive reprezintă o promisiune electorală a lui Péter Magyar, care a asumat acest angajament în campania pentru alegerile parlamentare din aprilie. Executivul a adoptat deja, în luna septembrie, o lege care stabilește cadrul juridic necesar pentru publicarea documentelor. Conform sondajelor de opinie, peste două treimi dintre cetățenii unar ખેzi susțin această măsură de transparență. Dezvăluirea a fost programată inițial pentru aniversarea Revoluției din 1956, dar a fost amânată pentru data de 4 noiembrie.
Noua bază de date va permite căutările online, transformând arhivele într-un instrument de transparență comparabil cu cele din restul fostului bloc estic. Istoricul István Papp a declarat că, deși susține publicarea, există o preocupare reală privind impactul personal asupra familiilor. Se estimează că aproximativ 10% dintre cele 50.000-60.000 de persoane menționate în documente sunt încă în viață. Publicarea detaliată a dosarelor va începe în februarie, după ce vor fi eliminate informațiile care intră sub incidența legislației privind protecția vieții private.
Procesul de publicare va fi parțial, deoarece arhivele nu vor oferi o imagine completă asupra activității fiecărui informator. Din totalul de aproximativ 60.000 de persoane, arhivele dețin dosare detaliate, verificări de antecedente și declarații doar pentru 9.000 de persoane. În plus, multe documente au fost distruse în timpul Revoluției din 1956 sau au dispărut în perioada tranziției de la 1989. Autoritățile vor anonimiza detalii despre starea de sănătate, dependențe sau viața sexuală a celor menționați în dosare.
Abordarea Ungariei privind dosarele de securitate urmează un model de dezvăluire a trecutului aplicat și în alte state din fostul bloc comunist. Germania de Est a permis accesul la arhivele Stasi încă din 1992, Republica Cehă a făcut același lucru în 2003, iar Letonia a publicat dosarele informatorilor în 2018. Această tranziție spre transparență este considerată esențială pentru democrațiile post-comuniste care încearcă să gestioneze traumele istorice și să înfrunte colaboratorii regimului de securitate.
