Tendințele globale în imigrația economică indică o tranziție de la volumul brut de persoane către o selecție mult mai riguroasă a profilurilor profesionale. Canada, SUA și Uniunea Europeană implementează mecanisme care prioritizează calificările și nevoile specifice ale piețelor de muncă locale. Această schimbare de paradigmă obligă companiile care recrutează internațional să analizeze nu doar oferta de muncă, ci și criteriile stricte de eligibilitate și reglementările de ședere aplicabile fiecărui candidat selectat.
Canada adoptă o strategie de reducere a numărului de sosiri temporare, stabilind ținte de 385.000 de persoane în 2026 și 370.000 în 2027 și 2028. Totuși, ținta pentru rezidenții permanenți rămâne constantă la 380.000 pe an, dintre care 64% vor fi selectați pe criterii economice în perioada 2027-2028. Sistemul Express Entry pune un accent major pe evaluarea studiilor și pe experiența profesională, însă obținerea unei licențe pentru profesiile reglementate rămâne un proces separat de procesul de imigrație.
În Statele Unite, sistemul vizelor H-1B pentru specialiști trece printr-o transformare prin care candidații mai calificați și cu salarii mai mari vor avea prioritate. Din 2026, procesul de selecție nu va mai fi egal, iar un ordin executiv din septembrie 2026 impune autorităților să ia în considerare și eventualele disponibilizări de personal de către angajatori. În ceea ce privește perioada de grație după pierderea locului de muncă, Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) a propus eliminarea celor 60 de zile de ședere autorizată.
Uniunea Europeană dezvoltă instrumentul „EU Talent Pool”, o platformă de recrutare pentru ocupațiile deficitare, cu funcționare completă estimată spre sfârșitul anului 2027. Această inițiativă va facilita legătura dintre angajatori și candidații din afara UE, însă procedurile naționale de imigrare vor rămâne obligatorii pentru obținerea dreptului de ședere. Totodată, Directiva (UE) 2024/1233 va permite titularilor de permis unic să își schimbe angajatorul, oferindu-le o perioadă de stabilitate de între trei și șase luni după pierderea postului.
România urmează aceleași tendințe prin reglementarea distinctă a rutelor de angajare, separând viza D/AM1 pentru înalt calificați de viza D/AM2 pentru lucrătorii permanenți și sezonieri. Totuși, procesul de recrutare prin platforma WorkinRomania a suferit blocaje juridice după ce Curtea de Apel București a suspendat executarea ordinului privind lista ocupațiilor deficitare. În urma acestui incident, fluxurile aferente rutei D/AM2 au fost dezactivate, forțând Ministerul Muncii să inițieze consultări și proiecte de modificare a metodologiei pentru deblocarea procedurilor.
Contextul actual al mobilității forței de muncă este marcat de o volatilitate legislativă ce poate afecta direct planurile de expansiune ale companiilor. În România, deși autoritățile au pus în dezbatere publică un proiect de modificare a metodologiei în octombrie 2026, nu există un termen oficial pentru reluarea fluxului de angajare pe ruta D/AM2. Această incertitudine juridică subliniază importanța monitorizării constantă a stabilității cadrelor normative în procesele de recrutare internațională.
