O nouă propunere strategică vizează schimbarea modului în care Uniunea Europeană își protejează industria, evitând riscul de a exclude furnizori de încredere prin reguli de achiziție excesiv de restrictive. Daniel Gros și Nathalie Tocci sugerează că simpla preferință pentru produsele fabricate în interiorul granițelor europene poate duce la creșterea costurilor investițiilor și la răspunsuri comerciale negative din partea partenerilor. Această abordare ar putea compromite diversificarea lanțurilor de aprovizionare pe care politicile industriale europene încearcă, în mod teoretic, să o consolideze.
Autorii studiului IEP Bocconi propun crearea unui cadru denominat Compact for Open and Resilient Economies, prescurtat CORE, pentru a coordona deciziile economice cu democrații aliate. Pe lista potențialilor parteneri se regăsesc țări precum Canada, Japonia, Regatul Unit, Norvegia, Elveția, Coreea de Sud și Australia. Obiectivul principal este construirea unei puteri economice comune prin consultări strânse, fără a necesita însă aderarea acestor state la instituțiile Uniunii Europene sau acordarea lor a unui drept de vot.
Mecanismul CORE ar permite partenerilor să contribuie la pregătirea măsurilor industriale și comerciale înainte ca acestea să fie adoptate oficial. Spre deosebire de simpla informare post-decizie, acest proces ar permite partenerilor să semnaleze dacă o anumită condiție de origine exclude o verigă esențială dintr-un lanț de producție global. Astfel, UE ar putea lua în calcul consecințele economice ale propriilor reglementări înainte de fixarea lor definitivă, evitând astfel decizii care ar putea muta riscurile într-o altă zonă geografică.
O componentă esențială a propunerii este stabilirea unui sistem de sprijin reciproc în situațiile în care un participant este supus presiunilor sau coerciției economice din exterior. Ideea este ca presiunea asupra unei singure economii să declanșeze consultări și o reacție coordonată, reducând riscul de izolare a partenerului afectat. Această strategie ar trebui să funcționeze pe baza reciprocității și a respectării legislației europene, asigurând un front comun în fața tentativelor de manipulare economică externă.
Implementarea acestui model ar necesita însă o adaptare a procedurilor actuale, deoarece decizia finală rămâne strict sub controlul instituțiilor europene. Deși există deja un punct de plecare juridic prin Regulamentul UE 2023/2675, care urmărește protejarea statelor membre împotriva coerciției, acesta nu impune o obligație automată de represalii în apărarea partenerilor externi. Cadrul propus de Gros și Tocci ar reprezenta un strat suplimentar de cooperare, nu o modificare directă a acordurilor comerciale bilaterale existente.
În prezent, protecția împotriva coerciției economice este gestionată prin instrumente care permit cooperarea cu alte țări afectate, dar care au proceduri și condiții proprii de aplicare. Regulamentul menționat urmărește în principal încetarea presiunii exercitate de terți, fără a garanta intervenția automată a Uniunii în orice conflict comercial. Implementarea propunerii CORE ar depinde, în final, de capacitatea participanților de a accepta costuri comune pentru a menține solidaritatea în cadrul rețelei de economii apropiate.
