Președintele Donald Trump analizează posibilitatea efectuării unor noi lovituri asupra Iranului înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. Deși o decizie finală nu a fost luată, amploarea și țintele unei eventuale acțiuni militare rămân în discuție la nivel de administrație. Planurile pentru aceste intervenții sunt elaborate de Comandamentul Central al SUA, cunoscut sub numele de CENTCOM, care are responsabilitatea coordonării tuturor operațiunilor americane din această regiune strategică.
Washingtonul examinează simultan două direcții opuse: continuarea presiunii militare și economice asupra Teheranului și posibilitatea reluării negocierilor indirecte. O preocupare majoră a administrației este evoluția prețurilor la benzină în Statele Unite. Conflictul cu Iranul a contribuat deja la creșterea costurilor energiei, iar republicanii care candidează la alegerile din noiembrie se tem că această instabilitate economică le poate afecta direct campaniile electorale.
O operațiune militară de amploare ar putea fi prezentată drept o demonstrație de forță și un succes strategic. Susținătorii acestei variante consideră că Trump ar putea intra în etapa finală a campaniei electorale cu un mesaj de fermitate. Totuși, oficialii recunosc că loviturile nu garantează revenirea Iranului la masa negocierilor, nici redeschiderea strâmtorii Ormuz sau o scădere imediată a prețurilor la benzină, existând riscul ca războiul să devină subiect central al campaniei.
În paralel, Pentagonul a pregătit scenarii pentru operațiuni mai vaste care ar putea avea loc după data de 3 noiembrie. Variantele analizate de autorități variază de la lovituri limitate până la atacuri de amploare asupra infrastructurii energetice iraniene. Axios a raportat că Pentagonul a solicitat deja CENTCOM să finalizeze pregătirile necesare pentru posibile operațiuni militare majore împotriva Iranului, în timp ce Trump discută despre reluarea atacurilor după scrutin.
Contactele indirecte cu Teheranul continuă, însă rămân diferențe semnificative privind încetarea focului, sancțiunile americane, programul nuclear iranian și statutul strâmtorii Ormuz. O eventuală ofensivă ar implica riscuri majore pentru cei aproximativ 50.000 de militari americani din regiune și pentru aliații SUA din Golf. Iranul ar putea răspunde prin atacuri asupra bazelor americane, asupra Israelului sau asupra infrastructurii energetice și maritime.
Tensiunile din Orientul Mijlociu sunt amplificate de riscul ca reluarea loviturilor să împingă prețul țițeiului în sus. Această evoluție ar contrazice obiectivul de a reduce presiunea asupra prețurilor la pompă înainte de alegeri. Instabilitatea regională rămâne un factor critic pentru securitatea energetică globală, având în vedere rolul strategic al Iranului și al rutelor de transport maritim prin care circulă resursele petroliere esențiale.
