Miniștrii apărării din România, Bulgaria și Turcia au purtat discuții telefonice pentru a aborda deteriorarea securității navigației comerciale în Marea Neagră. Această mișare diplomatică a fost declanșată de atacurile succesive asupra unor nave comerciale prin utilizarea dronelor, evenimente care au provocat pierderi de vieți omenești și scufundarea unor vaselor. Bulgaria a solicitat în mod insistent o intensificare a supravegherii și un schimb mai riguros de informații între cele trei state riverane și structurile NATO.
Incidentul cel mai recent a avut loc în noaptea de 12 spre 13 octombrie, când două nave comerciale au fost lovite de drone în apropierea coastelor Bulgariei. Nava de marfă HS Dignity s-a scufundat în urma atacului, lăsând 11 membri ai echipajului dispăruți, în timp ce nava Chelsea 3 a suferit avarii. Aceste atacuri vin la doar câteva zile după un incident similar petrecut pe 5 octombrie în zona economică exclusivă a României.
În cazul incidentului de la începutul lunii octombrie, nava comercială Royad Mammadov, care transporta cereale, a fost lovită de drone în apropierea platformei maritime Pescăruș. Atacul a avut loc la aproximativ 24-25 de mile marine de litoralul românesc, provocând un incendiu și scufundarea vasului. În urma acestui eveniment, doi dintre cei 13 membri ai echipajului au pierit, evidențiind riscurile majore pentru transportul maritim în contextul conflictului din Ucraina.
Expertul în securitate Hari Bucur subliniază că protecția rutelor maritime necesită resurse militare și capacități de supraveghere pe care o forță regională actuală nu le posedă. Dificultatea majoră constă în detectarea noilor tipuri de arme, precum dronele maritime sau cele aeriene, care sunt extrem de greu de observat. Protecția ar necesita sisteme complexe de monitorizare aeriană, maritimă și subacvatică, inclusiv utilizarea tehnologiilor din spațiu pentru a asigura o informare reciprocă în timp real.
Coordonarea dintre România, Bulgaria și Turcia este văzută ca o încercare de evaluare a resurselor, însă rezultatele concrete ar putea fi limitate de lipsa forțelor necesare. Turcia s-a opus anterior ideii de a crea o prezență navală permanentă a NATO în regiune, ceea ce complică formarea unei forțe comune. De asemenea, retragerea Rusiei din anumite mecanisme de cooperare după anexarea Crimeei a îngreunat monitorizarea fluxului de trafic maritim și imaginea de ansamblu asupra securității.
Securitatea Mării Negre rămâne un subiect critic pentru stabilitatea regională, având în vedere proximitatea atacurilor față de infrastructura energetică offshore și zonele de transport comercial. Capacitatea de a identifica rapid amenințările din aer sau de pe apă este esențială pentru prevenirea unor noi pierderi de vieți omenești. În acest context, colaborarea cu structurile NATO și îmbunătățirea sistemelor de detectare subacvatică reprezintă priorități strategice pentru statele riverane.
