Compania de date Kpler estimează că exporturile de țiței și condensate din Orientul Mijlociu au atins o medie de aproximativ 16,5 milioane de barili pe zi în septembrie. Această cifră indică o redresare a volumelor, depășind în ultima săptămână a lunii media de dinaintea conflictului, care era de 18 milioane de barili pe zi. În ciuda acestui flux sporit, prețul petrolului Brent a rămas stabil la aproximativ 100 de dolari pe baril, un nivel cu aproape 30 de dolari peste cel înregistrat înainte de conflict.
Michelle Brohard, director pentru politici și riscuri geopolitice la Kpler, susține că anumite state din Golf ar putea încheia acorduri secrete cu Iranul pentru a asigura continuitatea livrărilor. Această strategie ar apărea din cauza temelor că producătorii nu se pot baza pe sprijinul continuu al Washingtonului pentru controlul Teheranului. Brohard a declarat că există suspiciunea unor plăți care asigură trecerea în siguranță a navelor, estimând că aceste taxe ar putea reprezenta între 10% și 20% din valoarea încărcăturii.
Analistul Chris Beauchamp, de la IG Group, confirmă faptul că totul pare să se desfășoare discret în Orientul Mijlociu, de la escortarea navelor de către SUA până la perceperea tacită a taxelor de tranzit de către Iran. Această situație a forțat producătorii să utilizeze conducte și porturi alternative, în timp ce petrolierele care traversează strâmtoarea Ormuz se bazează pe escorte militare americane și pe lanțuri complexe de transferuri navă-la-navă. Acest sistem de transport necesită un număr mare de nave, ceea ce a dus la creșterea tarifelor de transport.
Administrația Trump a avertizat anterior Teheranul să nu impună taxe, iar state precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrainul, Qatarul și Kuweitul s-au opus oficial solicitărilor iraniene. Totuși, Biroul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA a sancționat platforma BitBank, controlată de Babak Zanjani, pentru că a facilitat transferuri de bani către Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). Această rețea a fost utilizată pentru a transfera sute de milioane de dolari în Bitcoin către regimul iranian.
Din punct de vedere juridic, Teheranul susține că tranzitul prin apele sale teritoriale este guvernat de propria legislație maritimă din 1993, deși nu a ratificat Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) din 1982. Conform UNCLOS, statelor riverane nu le este permis să impună taxe pentru simpla traversare a strâmpturilor internaționale. Iranul a însă argumentat că o taxă permanentă pentru garantarea unui tranzit sigur ar trebui să facă parte din orice acord pe termen lung pentru redeschiderea completă a strâmtoarei.
Conflictul din Orientul Mijlociu și tensiunile din zona strâmtoarei Ormuz afectează direct stabilitatea piețelor energetice globale. Securitatea rutelor de transport maritim rămâne un punct critic pentru economia mondială, având în vedere volumul masiv de resurse care traversează această zonă strategică. Orice schimbare în regimul de tranzit sau în costurile de securitate are un impact direct asupra prețurilor petrolului la nivel global.
