Navigarea prin Strâmtoarea Ormuz, ruta strategică ce leagă Golful Persic de Golful Oman, implică riscuri extreme pentru echipajele care transportă petrol și gaze. În ciuda supravegherii armatei americane, probabilitatea ca o navă să fie lovită în timpul tranzitului este estimată la aproximativ unu la 20. Această zonă de tranzit este vitală pentru piețele internaționale de energie, orice perturbare afectând direct prețurile globale ale combustibililor.
Pentru a evita detectarea, navele adoptă protocoale stricte de siguranță și ascundere. Conform unor detalii furnizate de Bloomberg, căpitanii operează noaptea cu luminile stinse, fără utilizarea telefoanelor și cu un singur radar în funcțiune, bazându-se pe repere de pe coastă. Navele își opresc transponderele AIS pentru a-și masca poziția, iar punțile principale sunt baricadate cu saci de nisip pentru a oferi protecție împotriva dronelor și a rachetelor.
Securitatea operațiunilor este coordonată de Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), care stabilește rute protejate pentru a evita minele iraniene. Echipajele raportează poziția Marinei SUA la fiecare 30 de minute, în timp ce avioane și elicoptere militare asigură survolul constant deasupra navelor. Un căpitan de petrolier din Filipine a relatat că, deși sistemele de stingere a incendiilor rămân active, experiențele de la limită sunt constante, inclusiv atacuri directe asupra navelor.
Pericolul este confirmat de cifrele furnizate de Organizația Maritime Internațională (OMI), care raportă că 24 de marinari și-au pierdut viața în atacurile din regiune de la începutul războiului. Pentru a atrage personal, armatorii oferă salarii de câteva ori mai mari decât cele obișnuite, iar un proprietar de nave a oferit chiar șase luni de salariu suplimentar. Aceste stimulente sunt esențiale pentru marinarii din țări precum Filipine sau India.
În ciuda pericolelor, volumul de transport rămâne semnificativ, cu aproximativ 17,5 milioane de barili de petrol brut plecând zilnic din Golf. În ultimele două săptămâni, cel puțin opt nave cu gaze naturale lichefiate (GNL) au traversat strâmtoarea sub asigurarea de securitate a SUA. Băncile JPMorgan Chase și Goldman Sachs estimează că fluxurile de țiței din Orientul Mijlociu revin spre nivelurile de dinainte de război.
Contextul actual indică o încercare de menținere a stabilității fluxurilor energetice prin utilizarea unor metode de navigare tradiționale și măsuri de protecție tactică. Deși riscurile de atac rămân permanente, continuarea transporturilor prin Ormuz este critică pentru echilibrul pieței globale de energie, în condițiile în care volumele livrate reflectă o revenire a activității de tranzit în regiune.
