Alegerile parlamentare din Letonia au încheiat o etapă de transformare politică, în care forțele populiste au obținut o prezență consolidată în Saeima, Parlamentul unicameral al țării. În ciuda ascensiunii unor grupări cu discurs conservator, orientarea pro-occidentală a statului baltic pare să rămână intactă. Procesul electoral a avut loc într-un context marcat de stagnarea economică și de declinul demografic, elemente care au influențat direct alegerea cetățenilor din această țară de 1,8 milioane de locuitori.
Lista Unită a obținut un rezultat fără precedent în istoria democratică a Letoniei de la independența sa din 1990, captând 35,3% din voturi. Această performanță îi asigură 42 de locuri din totalul de 100 de deputați, conform datelor furnizate de Comisia Electorală. În cadrul actualei coaliții de centru-dreapta, Alianța Națională ocupă locul al patrulea cu 8,9% din voturi și 10 mandate, în timp ce Noua Unitate se situează pe locul al șaselea, cu 6,3% și șapte locuri. Totuși, Uniunea Verzilor și a Agricultorilor nu a reușit să depășească pragul de 5% necesar pentru reprezentare.
Pe partea opusă, forțele populiste au reușit să capteze un segment important de votatori. Formațiunea Letonia pe primul loc (LPV), condusă de Ainars Slesers, s-a plasat pe locul al doilea cu 13,1% din voturi, obținând 17 deputați. Un alt partid, Puterea Suverană (SV), condus de Julija Stepanenko, ocupă locul al treilea cu 11,7% din voturi și 15 locuri. Partidul SV a criticat direct creșterea cheltuielilor militare și ajutorul acordat Ucrainei, punând accent pe dificultățile economice, însă rămâne izolat de majoritatea celorlalte forțe politice.
Dezbaterea electorală a fost dominată de securitatea regională, aflată sub presiunea conflictului din Ucraina. Letonia, membră NATO și UE din 2004, consideră Rusia drept principala sa amenințare strategică, fapt ce a dus la majorarea cheltuielilor de apărare la aproape 5% din PIB. Majoritatea partidelor cu șanse de guvernare susțin consolidarea capacității militare și continuarea sprijinului pentru Kiev. Totodată, problemele socio-economice, precum costul vieții și salariile mici, au fost puncte centrale ale campaniei, reflectând statutul Letoniei de stat cu cel mai scăzut nivel de trai din statele baltice.
Schimbarea comportamentului electoratului vorbitor de limbă rusă, care reprezintă aproximativ 35% din populație, este un alt factor critic. Această comunitate, care anterior era concentrată în jurul partidului Armonia, a început să voteze pe criterii economice și sociale, preferând partidele populiste. Progresiștii (PRO), un partid social-democrat pro-european, au obținut 7,8% din voturi, asigurându-și nouă locuri în Parlament. Formarea unei coaliții majoritare în Saeima reprezintă acum provocarea principală pentru stabilitatea politică a țării.
Letonia este un stat membru al Uniunii Europene și al NATO, având graniță comună cu Rusia și Belarus. Această poziție geografică strategică impune o gestionare atentă a securității naționale și a relațiilor cu vecinii non-membri, într-un context regional marcat de tensiuni geopolitice constante și de necesitatea consolidării apărării colective în cadrul alianțelor occidentale.
