Deputatul PSD, Mihai Fifor, a analizat recent implicațiile discursului susținut de Maia Sandu, subliniind faptul că Republica Moldova poate trece de la statutul de consumator de securitate la cel de furnizor de stabilitate regională. Această schimbare de paradigmă ar depinde de reziliența instituțională a țării vecine și de capacitatea sa de a contracara presiunile geopolitice. Conform deputatului, poziția geografică a Republicii Moldova este un factor determinant pentru echilibrul de putere în proximitatea frontierelor europene.
Analiza sa pune accent pe vulnerabilitatea cauzată de proximitatea de Ucraina, țară care deține aproximativ 1.200 de kilometri de frontieră comună cu Republica Moldova. Mihai Fifor argumentează că o Republica Moldova stabilă îi permite Ucrainei să își direcționeze resursele militare împotriva agresiunii rusești fără alte distrageri. În schimb, un stat moldovean destabilizat sau sub controlul Moscovei ar vulnerabiliza direct regiunea Odesa și ar modifica radical configurația strategică a întregului flanc estic al NATO și al Uniunii Europene.
Un alt punct critic menționat de parlamentar vizează prezența militară rusă din Transnistria și depozitele de muniție de la Cobasna. Aceste elemente reprezintă vulnerabilități tactice ce pot fi exploatate de Moscova pentru a destabiliza regiunea. Mihai Fifor consideră că România nu mai poate privi Republica Moldova doar ca pe un stat vecin care necesită sprijin, ci trebuie să o trateze ca pe un partener strategic, a cărui stabilitate contribuie direct la securitatea națională a României.
Deputatul a subliniat, de asemenea, importanța experienței Chișinăului în combaterea amenințărilor hibride, precum manipularea informațională, atacurile cibernetice și finanțarea ilicită a proceselor electorale. Această experiență ar putea servi drept model de bune practici pentru România și pentru statele din Balcanii de Vest, care se confruntă cu instrumente de influență externă similare. Strategia de securitate a României trebuie să integreze aceste evoluții din regiunea Mării Negre și din vecinătatea imediată.
Mihai Fifor a concluzionat că România trebuie să își asume un rol activ în noua arhitectură de securitate regională, dincolo de simpla susținere a parcursului european al Republicii Moldova. Deși apartenența la NATO și la Uniunea Europeană oferă garanții fundamentale, acestea nu înlocuiesc necesitatea unei viziuni proprii asupra regiunii. Întrebarea strategică rămâne dacă Bucureștiul posedă voința și capacitatea de a acționa conform noilor realități geopolitice din zona Prutului și a Ucrainei.
Contextul securității regionale este marcat de tensiunile constante de pe flancul estic al Europei, unde instrumentele de război hibrid sunt utilizate pentru a submina stabilitatea statelor de democrație. În acest cadru, interdependența dintre securitatea României, Ucrainei și Republicii Moldova devine un factor central pentru decidenții politici, deoarece orice destabilizare în zona de frontieră are un efect de domino asupra întregii arhitecturi de apărare euroatlantice.
