Armata ucraineană a reușit să oprească avansul forțelor ruse spre Sloviansk și Kramatorsk prin desfășurarea operațiunii „Vivaldi”. Această contraofensivă, concentrată în sectorul de la nord de orașul Liman, a utilizat o combinație de vehicule blindate, drone și roboți tereștri pentru a recupera teritorii strategice. Operațiunea a fost condusă de Corpul 3 de Armată al Ucrainei, vizând un sector din regiunea Donețk unde unitățile ruse de la a 20-a și a 25-a armate își extinseseră pozițiile.
Conform datelor furnizate de președinția ucraineană, până la data de 30 septembrie, operațiunea a reușit să readucă sub controlul Kievului 176 de kilometri pătrați. Această avansare a avut loc după finalizarea a trei din cele patru etape planificate pentru această misiune militară. În cadrul acestui proces, ucrainienii au capturat peste 250 de militari ruși, în timp ce pierderile rusești, incluzând morți și răniți, s-ar ridica la peste 5.000 de persoane, deși aceste cifre nu au fost verificate independent.
Un element central al succesului a fost utilizarea creativă a echipamentelor vechi, transformate în sisteme de atac robotizate. Corpul 3 de Armată a utilizat transportoare blindate BTR-60, de fabricație sovietică, care au fost modificate pentru a funcționa ca vehicule explozive telecomandate. Acestea au fost încărcate cu mine antitanc și trimise spre fortificațiile rusești extrem de bine protejate, servind drept dispozitive explozive improvizate pentru a distruge buncărele și punctele fortificate care erau prea rezistente pentru alte metode.
În ciuda prezenței constante a dronelor FPV rusești, inclusiv cele operate de unitatea Rubicon, blindatele au rămas esențiale pentru manevră. Comandanții ucraineni au integrat forțele mecanizate pentru a transporta infanteria către pozițiile inamice și pentru a asigura sprijinul necesar în timpul luptelor. Succesul a depins de identificarea unor breșe în flancurile trupelor ruse și de utilizarea roboților de geniu pentru dezamorsarea minelor înainte ca vehiculele cu echipaj să intre în zona de luptă.
Strategia de atac a implicat o pregătire riguroasă a rutelor de deplasare și de evacuare a rănilor. Echipele de cercetare au identificat trasee secrete pentru a asigura trecerea blindatelor și pentru a ghida unitățile învecinate prin zonele de front. Această abordare a permis forțelor ucrainene să atace liniile de aprovizionare rusești, obligând unitățile inamice să se retragă peste râul Jerebeț pentru a evita încercuirea, după ce au pierdut controlul asupra unor porțiuni semnificative de teren.
Evoluția acestui conflict evidențiază o schimbare tactică în care tehnologia de tip drone și sistemele robotizate sunt integrate direct în manevrele de teren. În timp ce dronele de supraveghere și de atac monitorizează constant frontul, utilizarea vehiculelor de tip VBIED și a războiului electronic devine crucială pentru protejarea trupelor. Această adaptare la amenințările moderne reflectă o direcție de dezvoltare în care numărul de combatanți expuși în zonele de mare risc este redus prin înlocuirea lor cu sisteme fără echipaj.
