Letonia a intrat în grupul primilor cinci importatori de cereale rusești în sezonul agricol actual, în ciuda relațiilor politice tensionate cu Moscova. Statul membru al Uniunii Europene și al NATO utilizează porturile sale pentru a facilita acest flux comercial, pe măsură ce Rusia își reconfigurează logistica de export. Această evoluție reflectă o schimbare majoră în geografia transporturilor rusești, care se mută de la bazinul Mării Negre către zona Mării Baltice.
Conform datelor furnizate de compania de consultanță ProZerno, Letonia a achiziționat 431.700 de tone de cereale rusești în intervalul de timp cuprins între iulie și octombrie 2026. În acest clasament al importatorilor, Iranul ocupă prima poziție cu un volum de 1,716 milioane de tone, datorită achizițiilor masive de porumb și orz. Egiptul urmează în listă, importând 1,35 milioane de tone de cereale rusești în aceeași perioadă de patru luni, conform sursei.
Reconfigurarea rutelor rusești a apărut după ce traficul prin bazinul Mării Azov și Marea Neagră, coridorul principal de export, a fost paralizat începând cu jumătatea lunii august. Din acest motiv, porturile cu ape adânci de la Marea Baltică au devenit ruta principală pentru exporturile de grâu. Datele furnizate de operatorul feroviar rus și de compania Rusagrotrans indică faptul că ruta baltică a fost utilizată pentru 65% din exporturile de cereale ale Rusiei în luna septembrie.
Transporturile rusești sunt direcționate atât către porturile rusești de la Marea Baltică, cât și prin porturile statelor baltice, cu Letonia fiind un punct central. Totuși, contextul regional este unul complex, Estonia având deja interdicția de tranzit al cerealelor rusești pe teritoriul său de la începutul lunii octombrie. În paralel, statele baltice au propus Uniunii Europene implementarea unei interdicții de export a cerealelor rusești prin întreg spațiul comunitar.
Pe lângă schimbările din zona Balticii, transporturile de cereale rusești prin Marea Caspică au înregistrat o creștere semnificativă, majoritatea încărcăturilor fiind trimise către Iran. Această diversificare a rutelor este o consecință directă a perturbării căilor tradiționale de transport și a tensiunilor politice dintre Moscova și diverse state europene. Rusia utilizează aceste noi direcții pentru a compensa blocajele de pe rutele maritime de sud.
Această reorientare strategică a exporturilor rusești subliniază vulnerabilitatea rutelor de transport tradiționale în perioade de instabilitate geopolitică. Schimbarea fluxurilor de la Marea Neagră către Marea Baltică și Marea Caspică modifică echilibrul comercial regional și forțează statele europene să își revizuiască politicile de tranzit și securitate alimentară, în încercarea de a gestiona impactul economic al dependenței de produsele rusești.
