Premierul irakian, Ali al-Zaidi, a finalizat componența guvernului său, incluzând în structura de conducere reprezentanți ai unor facțiuni armate care se află pe lista neagră a Statelor Unite. Decizia a fost luată după ce liderul irakian ar fi obținut acordul tacit al Washingtonului, în schimbul unui angajament ferm de a continua planurile de dezarmare a grupărilor proiraniene din țară, conform unor surse diplomatice citate de AFP.
Acest sprijin american a fost obținut în urma unei întâlniri de la Adunarea Generală a ONU din septembrie, când Ali al-Zaidi s-a întâlnit cu președintele Donald Trump. Washingtonul și-ar fi dat avizul după ce premierul a oferit asigurări că grupările armate nu vor mai ataca interesele americane din Irak, manifestând în același timp dorința de a ajuta guvernul să își pună în aplicare planurile de control asupra armelor. Statele Unite doresc acum să sprijine procesul de implementare a acestor măsuri.
Printre cele mai controversate numiri din noul cabinet se numără cea a lui Laith al-Khazali, care va ocupa o funcție de adjunct. Acesta este un oficial de rang înalt al grupării Asaib Ahl al-Haq, o formațiune pentru care atât Laith al-Khazali, cât și fratele său, Qais al-Khazali, sunt considerați teroriști de către autoritățile americane. Asaib Ahl al-Haq a obținut 27 de mandate la ultimele alegeri parlamentare și a susținut planul premierului de a asigura monopolul statului asupra arsenalului militar.
O altă facțiune cu legături cu Teheran, Kataeb Sayyid al-Shuhada, a reușit să obțină controlul asupra Ministerului Turismului. Această distribuție a portofoliilor reflectă o strategie a guvernului de a integra grupările armate direct în procesul politic, încercând în paralel să le limiteze autonomia militară. Ali al-Zaidi a stabilit inițial termenul de 30 septembrie pentru dezarmare, însă acest prag a fost ulterior amânat până la data de 30 iunie 2027, pe măsură ce negocierile continuă.
Evoluția politică din Irak este marcată de presiuni constante, în special după ce grupările armate și-au intensificat atacurile în sprijinul Teheranului în timpul războiului din Orientul Mijlociu. Distribuirea funcțiilor guvernamentale a fost întârziată de negocierile aprinse dintre partidele politice și de revendicările unor facțiuni care doreau să obțină puteri executive. Această perioadă de instabilitate a urmărit echilibrarea intereselor dintre partidele parlamentare și necesitatea de a menține ordinea internă.
Contextul geopolitic din regiune rămâne complex, reflectând schimbări de strategie în zona Orientului Mijlociu. Abordarea Washingtonului pare să fie influențată de modelul aplicat în Siria, unde Statele Unite oferă sprijin președintelui Ahmed al-Sharaa, un fost jihadist. Această schimbare de paradigmă indică o încercare de a gestiona actorii non-statali prin integrare politică și control militar direct, într-un efort de a stabiliza zonele de conflict prin parteneriate cu lideri locali.
