Conflictul din Iran și blocajele din Strâmtoarea Ormuz au declanșat o bătălie intensă pentru rezervele de sulf industrial, fapt ce amenință să ducă la o creștere a prețurilor la alimente. Perturbările logistice au dus la un deficit semnificativ de sulf, un produs secundar al industriei de petrol și gaze, esențial pentru producția de acid sulfuric. Această substanță este utilizată pe scară largă atât în procesele de fabricare a cuprului, cât și în producția de îngrășăminte fosfatice.
Înainte de războiul din Iran, aproximativ jumătate din cantitatea de sulf de la nivel mondial trecea prin Strâmtoarea Ormuz, însă blocarea acesteia a provocat o explozie a prețurilor. Valoarea materiei prime a crescut de aproape 10 ori față de nivelurile de dinaintea conflictului, ajungând de la intervalul de 100-200 de dolari pe tonă la aproape 1.000 de dolari pe tonă în cursul acestui an. Situația este agravată de decizia Chinei de a interzice exporturile de acid sulfuric.
Sectorul minier, beneficiind de marje mai mari, câștigă competiția pentru rezervele limitate în detrimentul industriei de îngrășăminte. Raghav Jain, de la agenția Argus, indică faptul că companiile miniere, impulsionate de câștigurile de pe urma metalelor, oferă prețuri mai mari pentru sulf. Acest lucru obligă producătorii de îngrășăminte să își reducă producția, deoarece aceștia nu pot absorbi costurile crescute. Andy Jung, economist-șef la Mosaic, avertizează că aceste costuri vor fi reflectate în prețurile alimentelor.
Companiile miniere rămân protejate de evoluția favorabilă a prețurilor metalelor, în special a cuprului, care se apropie de un maxim istoric de aproape 15.000 de dolari pe tonă. Antofagasta din Chile a raportat că, în ciuda costurilor ridicate la acid sulfuric și motorină, câștigurile din primul semestru au fost cu aproape o treime mai mari față de anul precedent. În același timp, Madeleine Overgaard de la Kpler subliniază că randamentele recoltelor depind de sulf, ceea ce va afecta prețul pâinii anul viitor.
Datele furnizate de Kpler arată că perturbările din comerțul cu sulf se amplifică, navele fiind în continuare blocate în Ormuz din cauza războiului din Iran. Această criză de aprovizionare afectează nu doar agricultura, ci și diverse industrii, de la producția de electronice la minerit. Dependența globală de acest produs secundar petrolier face ca stabilitatea geopolitică din regiunea de tranzit să fie direct legată de securitatea alimentară și de costurile de producție la nivel mondial.
Instabilitatea piețelor de mărfuri este adesea amplificată de conflictele regionale care afectează rutele comerciale critice. În contextul tensiunilor geopolitice actuale, blocarea unor puncte de tranzit precum Strâmtoarea Ormuz poate genera efecte de domino asupra lanțurilor de aprovizionare globale, influențând inflația și securitatea resurselor esențiale pentru economii.
