Administrația Trump a decis excluderea mai multor aliați strategici de la o reuniune a membrilor NATO, programată pentru luna viitoare în Polonia. Această mișare a Pentagonului intervine după ce au fost lansate amenințări privind utilizarea unei liste care să distingă între guvernele care respectă prioritățile președintelui american și cele care nu o fac. Reuniunea va fi coordonată de Elbridge Colby, șeful departamentului pentru politici al Pentagonului, având ca obiectiv principal analizarea viitorului alianței.
Întâlnirea planificată în Polonia funcționează, în esență, ca un grup de lucru dedicat direcției strategice a NATO, conform informațiilor furnizate de șase diplomați familiarizați cu evenimentul. Totuși, decizia de a nu invita țări precum Regatul Unit, Franța sau statele baltice a generat nemulțumiri semnificative. Aceste națiuni sunt contribuabili majori la bugetul de apărare al alianței și îndeplinesc roluri esențiale, ceea ce îi face pe diplomații lor să întrebe motivele acestei excluderi.
Oficialii din țările neinvitate exprimă frustrare, menționând că depun eforturi constante pentru a îndeplini cerințele impuse. Un oficial dintr-o țară aliată a declarat că încearcă să înțeleagă criteriile și scopul acestor întâlniri, deoarece nu au primit suficiente informații oficiale. Există temeri că această abordare ar putea fragmenta alianța într-un moment critic, marcat de o agresiune rusă tot mai intensă și de epuizarea stocurilor de armament în Europa.
Elbridge Colby a organizat anterior două întâlniri similare, care au inclus Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Germania și Țările de Jos, format cunoscut sub numele de „Grupul de la Bergen”. El susține că obiectivele sunt mobilizarea întregii alianțe pentru a crea un NATO mai puternic și mai durabil. Totuși, selectarea riguroasă a participanților ridică semne de întrebare, având în vedere că unele dintre cele mai mari puteri de apărare ale continentului au fost lăsate în afara discuțiilor.
Donald Trump a criticat constant NATO, invocând lipsa de sprijin financiar și refuzul unor țări de a susține conflicte, precum cel împotriva Iranului. Președintele a menționat anterior că SUA cheltuie sute de miliarde de dolari pentru protecția unor țări care nu contribuie în mod egal. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a susținut această viziune, încurajând „aliații model” și avertizând că cei care nu susțin interesele SUA vor face față unor consecințe.
Această strategie de gestionare a relațiilor bilaterale și multilaterale reflectă o schimbare de paradigmă în modul în care Washingtonul interacționează cu partenerii europeni. Tensiunile dintre administrația americană și aliații tradiționali sunt accentuate de presiunea pentru creșterea cheltuielilor militare. În contextul actual, deciziile de tip „cine este înăuntru și cine este afară” pot influența direct capacitatea de răspuns colectiv a NATO în fața amenințărilor externe.
