Coridorul Vertical reprezintă un proiect cu importanță strategică majoră pentru România și întreaga Europă, acoperind multiple dimensiuni critice. Dincolo de componenta energetică, acest coridor integrează elemente esențiale de infrastructură, conectivitate și mobilitate militară. Ambasadorul Ovidiu Dranga explică faptul că orice discuție despre acest proiect trebuie să pornească de la necesitățile de securitate, având în vedere rolul său în consolidarea rezilienței continentului.
Proiectul nu se limitează la o simplă conductă de gaze care să lege Marea Baltică de Marea Neagră sau de Marea Mediterană. Ovidiu Dranga precizează că acesta include rețele de comunicații, drumuri și poduri, fiind un pilon pentru mobilitatea militară. În acest context, se pune un accent deosebit pe dezvoltarea conexiunii rutiere Via Carpatia, care va uni Polonia de Grecia prin Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria.
În ceea ce privește infrastructura rutieră, pe teritoriul României există segmente care necesită finalizare pentru completarea traseului. Cel mai lung segment lipsă se află între Oradea și Arad, unde lucrările la drumul expres sunt deja în curs de desfășurare. Această rețea de transport este parte din logica proiectelor regionale precum Inițiativa celor trei mări și Formatul București, care urmăresc conectivitatea nord-sud.
Din perspectiva securității energetice, Coridorul Vertical este un instrument cheie pentru asigurarea independenței față de gazul rusesc. Ovidiu Dranga estimează că, datorită progreselor realizate în infrastructura de transport din România, gazele din Marea Neagră ar putea fi transportate către centrul și nordul Europei începând de anul viitor. Diversificarea surselor de aprovizionare este considerată esențială pentru a evita dependența energetică pe care alte state au acceptat-o în trecut.
România deține un avantaj strategic datorită producției proprii, atât onshore, cât și offshore, planificată pentru anul viitor. Ambasadorul subliniază că multiplicarea surselor de aprovizionare este vitală, menționând că este preferabil să existe o dependență de aliații NATO, precum Statele Unite, decât de Rusia. Această strategie vizează evitarea greșelilor istorice legate de calculul unei competitivități economice care s-a dovedit a fi nesustenabilă.
Contextul securității energetice europene este marcat de o vulnerabilitate crescută, în condițiile în care facturile la energie au afectat semnificativ gospodăriile din continuu. Această fragilitate economică subliniază necesitatea urgentă de a construi infrastructuri de transport și de energie care să garanteze stabilitatea prețurilor și independența față de furnizorii geopolitic riscanți, transformând coridoarele de transport în instrumente de protecție a intereselor naționale și regionale.
