O discuție telefonică desfășurată pe 27 octombrie între președintele Finlandei, Alexander Stubb, și premierul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, cu Vladimir Putin, a generat o controversă diplomatică majoră. Raportarea inițială a publicației Financial Times a susținut că liderul de la Kremlin a transformat o conversație despre pacea în Ucraina într-un discurs de o oră și jumătate despre istoria slavilor medievali. Această relatare a provocat reacții imediate din partea oficialilor scandinavi, care au contestat durata și conținutul apelului.
Premierul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, a declarat că informațiile publicate de Financial Times sunt neadevărate și a solicitat oficial rectificarea articolului. Guvernul finlandez a confirmat aceeași poziție, susținând că ambele administrații au cerut corectarea erorilor de raportare. Støre a subliniat că oficialii au fost parte directă a conversației, oferind astfel o refutare fermă asupra modului în care discuția a fost prezentată de presa internațională.
Inițiativa de a contacta Moscova a provocat diviziuni în rândul liderilor europeni, conform informațiilor din The Telegraph. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a evaluat cu scepticism această abordare, în timp ce prim-ministrul suedez, Ulf Kristersson, a susținut că drumul către pace în Ucraina trebuie să fie susținut de forță, nu prin împăcieri cu Rusia. Această fragmentare a reacțiilor subliniază tensiunile interne privind modul de gestionare a relațiilor cu Kremlinul.
Din perspectiva securității europene, un diplomat european a avertizat că acțiunile individuale ale statelor pot submina poziția unitară a continentului. Dacă fiecare țară va începe să poarte propriile negocieri cu Moscova, acest lucru va duce la consecințe negative pentru coeziunea blocului european. În acest context, se subliniază importanța coordonării prin intermediul actorilor majori precum Germania, Franța și Regatul Unit, care funcționează deja în cadrul acestor procese de negociere.
Moscova a reacționat pozitiv la eveniment, consilierul lui Putin, Ușakov, afirmând că liderul rus va răspunde întotdeauna dacă Stubb și Støre vor dori să îl sune din nou. Această abordare se aliniază cu tendința repetată a lui Putin de a utiliza discursuri istorice în loc de argumente politice directe. Istoricul Sergey Radchenko de la Johns Hopkins School of Advanced International Studies a calificat aceste intervenții istorice ale liderului rus drept „falsuri absolute”.
Utilizarea narativelor istorice pentru a justifica acțiunile geopolitice este o strategie observată frecvent în retorica Kremlinului. Vladimir Putin a mai folosit astfel de argumente, menționând evenimente din anul 862 în cadrul unor interviuri internaționale, pentru a evita subiectele legate de conflictul actual. Această metodă de a ancora deciziile de politică externă în trecutul medieval este utilizată pentru a construi o legitimitate culturală și istorică în fața opiniei publice ruse și internaționale.
