Rusia a acceptat să livreze Iranului un lot de 90 de lansatoare pentru rachete ghidate de precizie, conform unor documente consultate de Financial Times. Această comandă, care nu fusese raportată anterior, evidențiază o aprofundare a cooperării militare între Moscova și Teheran, în ciuda nevoilor proprii ale Rusiei pe frontul din Ucraina. Documentele detaliază un calendar de producție pentru anii 2024 și 2025, fiind identificate lansatoare destinate utilizării pe elicoptere.
Comanda de export este detaliată într-un document de producție întocmit de Vympel, unul dintre principalii proiectanți ruși de sisteme de lansare. În scrisoare, trimisă în mai 2024, Vympel a solicitat biroului de apărare KBM să accelereze livrările de componente pentru modelele de lansatoare APU-L și APU-305. Întârzierile în acest proces ar putea pune în pericol nouă contracte, conform avertismentului furnizat de companie în cadrul comunicării interne.
Beneficiarul acestor echipamente este identificat în documentele rusești prin codul „K-10”, un nume utilizat de Rosoboronexport pentru a desemna Iranul. Programul de producție menționează și alți clienți, precum China, care a comandat 192 de lansatoare APU-305. În ceea ce privește Iranul, documentele confirmă și livrări anterioare de avioane de atac ușor Yak-130, un contract care a implicat și conglomeratul de stat Rostec.
Lansatoarele APU-L și APU-305 sunt proiectate pentru transportul rachetei ghidate ușoare LMUR sau Izdeliye 305, o armă utilizată intens de forțele ruse în Ucraina. Această rachetă de precizie poate lovi ținte în mișcare cu o viteză de aproximativ 230 de metri pe secundă, parcurgând 14 km în aproximativ un minut. Sistemul permite operatorilor să aplice tactica „trage și fugi”, facilitând lovirea unor ținte mici și retragerea rapidă.
Echipamentele sunt compatibile cu elicopterele de atac Mi-28, pe care Iranul le deține deja, după ce viceministrul apărării Mehdi Farahi a confirmat finalizarea demersurilor pentru integrarea acestora în forțele armate. Deși Rusia livrează armament, experții subliniază că Moscova încearcă să mențină o linie subțire pentru a nu afecta relațiile cu alte țări din Orientul Mijlociu sau cu SUA. Sprijinul oferit rămâne util operațional, dar nu este considerat un factor decisiv în conflict.
Evoluția acestui parteneriat militar se încadrează într-un context regional tensionat, unde dinamica conflictelor din Orientul Mijlociu influențează direct deciziile de aprovizionare ale marilor puteri. În timp ce Rusia și Iran își consolidează legăturile prin transferuri de tehnologie și armament, comunitatea internațională monitorizează modul în care aceste acorduri pot modifica echilibrul de forțe și securitatea regională în zonele de conflict active.
