Expansiunea accelerată a centrelor de date dedicate inteligenței artificiale a declanșat o criză de aprovizionare cu turbine pe gaz la nivel global. Companiile de utilități și dezvoltatorii de infrastructură caută soluții alternative, precum utilizarea echipamentelor second-hand sau adaptarea motoarelor de avion pentru producția de electricitate. Această tendință apare pe fondul unor întârzieri semnificative în livrările de echipamente noi, care sunt programate pentru perioada 2030-2031, conform datelor furnizate de Reuters.
Situația este agravată de un dezechilibru major între cerere și capacitatea de producție a industriei. Volumul comenzilor la nivel mondial depășește 100 GW, în timp ce capacitatea globală de producție este estimată doar la 60-70 GW, conform analizei firmei Wood Mackenzie. În Statele Unite, cererea pentru turbine pe gaz generată de centrele de date este de aproximativ 17 GW în acest an, însă analiștii de la Jefferies estimează că acest nivel s-ar putea tripla până în anul 2028.
Principalii producători de turbine pe gaz, precum Siemens Energy, GE Vernova și Mitsubishi Heavy Industries, au confirmat că volumul de comenzi depășește capacitatea lor de fabricație. Din cauza acestor blocaje, piața secundară de echipamente a devenit extrem de activă, fiind evaluată la aproximativ 25 de miliarde de dolari anual. Ana Amicarella, director la EthosEnergy, a observat o creștere a prețurilor cerute pe această piață, în condițiile în care companiile preferă echipamentele recondiționate în loc să aștepte unitățile noi.
Un exemplu concret de adaptare strategică este reprezentat de compania americană Crusoe, care a comandat 13 turbine pe gaz de la ProEnergy. Aceste echipamente sunt construite pe baza unor motoare cu reacție fabricate de GE Aerospace și au o capacitate cumulată de 650 MW. Această decizie vizează accelerarea extinderii operațiunilor în cadrul proiectelor de centre de date pentru AI din Statele Unite, evitând termenul mediu de livrare de aproximativ șase ani pentru turbinele noi.
Utilizarea echipamentelor uzate implică însă riscuri tehnice și financiare semnificative pentru operatori. Aurora Tenorio, analist la Wood Mackenzie, avertizează că istoricul mentenanței poate fi incert, durata de viață rămasă poate fi limitată, iar serviciile de întreținere pe termen lung pot fi dificil de asigurat. De asemenea, există semne de întrebare privind capacitatea motoarelor de avion de a funcționa continuu în regim de generator, deși diferențele de preț rămân un motiv major de alegere.
Din punct de vedere economic, turbinele noi sunt semnificativ mai scumpe, ajungând la aproximativ 2-2,5 milioane de dolari pe MW, conform estimărilor Aurora Energy Research. În schimb, echipamentele second-hand bine întreținute se vând cu 1,5-1,7 milioane de dolari pe MW, iar cele recondiționate pot costa circa 1,3 milioane de dolari pe MW. Această disparitate de costuri face ca piața de echipamente utilizate să rămână o opțiune principală pentru dezvoltatorii de infrastructură AI.
