Statele membre ale Uniunii Europene desfășoară discuții discrete privind modul de reacționare în cazul unui atac hibrid de amploare care ar putea provoca numeroase victime. Diplomatații și oficialii europeni au abordat acest scenariu, considerat tot mai plauzibil, în cadrul unor reuniuni restrânse desfășurate în ultimele săptămâni. Aceste întâlniri au avut loc între ambasadorii celor 27 de state membre, într-un format protejat, fără prezența telefoanelor sau a asistenților, pentru a asigura confidențialitatea procesului de planificare.
Intensificarea dezbaterilor a fost determinată de descoperirea unei drone încărcate cu explozivi pe aeroportul din Leipzig, în luna august. Deși UE coordonează deja răspunsuri la atacuri cibernetice sau sabotaje, noile discuții se concentrează pe incidente mult mai grave. Oficialii vizează posibilitatea desfășurării unor echipe de intervenție, deblocarea rapidă a fondurilor europene pentru statele afectate și coordonarea comunicării între liderii instituțiilor UE. Un diplomat de rang înalt a avertizat că incidentul de la Leipzig demonstrează că un atac cu victime nu poate fi exclus.
Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, a subliniat că utilizarea unor instrumente tot mai letale pentru testarea capacității de reacție a statelor europene ar putea duce la pierderi de vieți omenești. Această preocupare este susținută de observațiile unor oficiali care consideră că amploarea acțiunilor atribuite Rusiei face ca apariția unor victime să devină inevitabilă. Printre evenimentele recente menționate se numără scufundarea unei nave în Marea Neagră și un incendiu suspect la o instalație poloneză care gestionează comunicațiile Starlink.
Pregătirile europene au ridicat semne de întrebare în unele capitale, existând temeri că UE ar putea dubla atribuțiile care aparțin în principal NATO. Oana Lungescu, expert la RUSI și fostă purtătoare de cuvânt a NATO, a avertizat că suprapunerile dintre cele două organizații ar putea crea confuzie și ar putea încetini procesul decizional. Un alt obstacol identificat este lipsa unor comunicații securizate suficiente în cadrul UE, ceea ce face ca unele state să prefere limitarea informațiilor critice la formatul NATO.
În paralel, Ursula von der Leyen propune consolidarea rolului UE în securitate prin crearea unui Consiliu European de Securitate și a unui protocol de securitate în caz de urgență. Aceste inițiative ar putea fi incluse într-o Strategie europeană de securitate, așteptată la începutul lunii noiembrie. Totuși, unii reprezentanți ai statelor membre se opun, argumentând că mecanismele noi ar putea dura luni de zile până devin operaționale și ar duplica instrumente existente, precum Răspunsul Politic Integrat (IPCR).
Contextul securității europene este marcat de o evoluție constantă a amenințărilor asimetrice, care forțează instituțiile să revizuiască protocoalele de apărare. În trecut, singura activare a clauzei de asistență reciprocă din Tratatul UE a avut loc după atentatele de la Bataclan din 2015, când Franța a invocat articolul 42.7. În prezent, dezbaterea se concentrează pe echilibrul dintre răspunsul civil al UE și descurajarea militară oferită de NATO.
