Uniunea Europeană analizează implementarea unui cablu submarin securizat care să stabilească o conexiune directă între Groenlanda și teritoriul comunitar. Această inițiativă face parte dintr-o strategie arctică nouă, care urmează să fie prezentată pe 20 octombrie, și vizează extinderea rețelei prin Canada până în Japonia și Coreea de Sud. Proiectul reflectă preocuparea Bruxelles-ului pentru vulnerabilitatea infrastructurii digitale, considerată de increasingly o resursă strategică și nu doar una comercială.
Conceptul de rețea pan-arctică propus de UE ar permite transmiterea masivă de date între Europa și economiile asiatice prin utilizarea Groenlandei și a Canadei. Această mișare strategică apare într-un moment marcat de extinderea prezenței militare a Rusiei în Arctica și de creșterea interesului Statelor Unite pentru Groenlanda. Autoritățile europene monitorizează riscurile legate de amenințările hibride, precum sabotajul asupra infrastructurii submarine sau perturbarea sistemelor de navigație prin satelit.
În prezent, în Atlanticul de Nord există aproximativ 17 cabluri submarine care susțin servicii esențiale, de la tranzacții financiare la comunicații zilnice. Pentru a asigura securitatea acestora, strategia prevede posibilitatea înființării unui Centru pentru cabluri arctice, la care ar putea participa statele UE, Norvegia și Islanda. Acest centru ar avea rolul de a monitoriza, proteja și repara infrastructura din zona Atlanticului de Nord și a Arcticii.
Finanțarea proiectelor de conectivitate ce implică Groenlanda este deja o prioritate, UE alocând 107 milioane de euro pentru astfel de inițiative. Printre acestea se numără și Far North Fibre, un proiect de cablu submarin arctic estimat la 1,15 miliarde de dolari, care a primit până acum circa 11 milioane de euro. Totuși, planul actual nu a stabilit încă bugetul total, calendarul lucrărilor sau traseul final al rețelei propuse.
Pentru a susține operațiunile în condiții extreme, strategia pune accent pe consolidarea capacităților de operare în apele arctice. Jyrki Katainen, trimisul special al UE pentru regiune, a avertizat asupra deficitului de spărgătoare de gheață în Europa, în timp ce Friedrich Merz a susținut necesitatea unei abordări comune. Documentul propune chiar crearea unei Alianțe a Lanțurilor Valorice Maritime Industriale ale UE pentru a evalua necesarul de nave și capacitatea de producție europeană.
Infrastructura de comunicații subacvatice reprezintă coloana vertebrală a economiilor moderne, fiind vitală pentru stabilitatea geopolitică a regiunilor cu acces la rutele comerciale nordice. Protejarea acestor artere digitale devine o prioritate de securitate națională și colectivă pentru statele care doresc să își asigure independența tehnologică în fața actorilor globali care operează în zonele de conflict sau de influență disputate.
