Ucraina traversează o perioadă de adaptare la un conflict de lungă durată, fiind confruntată cu presiunea constantă a atacurilor rusești și cu probleme interne semnificative. În timp ce armata încearcă să compenseze deficitul de personal prin tehnologie, societatea și economia se confruntă cu riscuri de uzură. Analizele presei locale evidențiază dificultățile de mobilizare, tensiunile dintre militari și clasa politică, precum și impactul economic al alertelor aeriene continue.
Pe frontul militar, utilizarea dronelor a devenit o componentă esențială, transformând operatorii în noua infanterie a forțelor ucrainene. Vladislav Urubkov, șeful departamentului militar al fundației „Povernis jivim”, subliniază că aceste tehnologii sporesc capacitatea de apărare și compensează parțial lipsa de oameni. Totuși, dronele nu pot înlocui necesitatea mobilizării și există temeri legate de reorganizarea conducerii, care ar putea duce la pierderea ofițerilor cu experiență din unitățile de frontline.
La nivel politic, există acuzații că autoritățile evită discuțiile necesare despre durata serviciului militar și plata militarilor, concentrându-se pe viitoarele alegeri. Pavlo Kazarin critică lipsa unor decizii clare în contextul unui război lung și menționează că scandalurile de corupție alimentează sentimentul de nedreptate în rândul armatei. Militarii observă că resursele sunt uneori gestionite ineficient, în timp ce salariile lor nu sunt indexate, ceea ce pune sub semnul întrebării stabilitatea instituțiilor statului.
În orașe precum Kiev, tactica rusească de utilizare a dronelor cu propulsie reactivă perturbă activitatea economică prin alerte aeriene neîntrerupte. Aceste atacuri, lansate în grupuri mici la intervale regulate, forțează populația și companiile să revină constant în adăposturi. Texty estimează că aceste întreruperi cauzează pierderi de sute de milioane de hrivne pe zi, afectând transportul și fluxurile de lucru, transformând viața cotidiană într-o alternanță de alarme și pauze incomplete.
Societatea ucraineană riscă să se fragmenteze în ceea ce Taras Mișliaiev numește „Arhipelagul Ucraina”, unde experiențele de război creează realități diferite. Diferențele nu mai apar doar pe criterii geografice sau lingvistice, ci pe baza „biografiei războiului”, cum ar fi experiența frontului sau a strămutării. Această ruptură socială impune o provocare majoră pentru viitorul statului: reconstruirea nu va fi doar fizică, ci și socială, pentru a evita crearea unei ierarhii a cetățenilor în funcție de suferințele îndurată.
În plan economic, Rusia funcționează printr-o economie cu două viteze, unde industria militară este susținută masiv de stat, în timp ce restul sectoarelor se degradează. Tetiana Bohdan estimează că Moscova poate menține nivelul actual al cheltuielilor de război cel puțin încă doi ani, dacă prețul petrolului rămâne între 70 și 80 de dolari pe baril. Deși economia rusă se confruntă cu dificultăți, Kremlinul dispune de resurse pentru a continua agresiunea, deși marja de manevră se reduce treptat.
