Europa accelerează procesul de renunțare la combustibilii fosili, precum cărbunele, petrolul și gazele, în vederea securizării propriilor resurse energetice. Germania a devenit a treia țară europeană care a publicat o strategie națională pentru eliminarea treptată a acestor resurse, după Franța și Țările de Jos. În acest context, România urmează deja un drum similar, având un calendar stabilit pentru eliminarea cărbunelui și a lignitului din mixul energetic național.
Germania a stabilit în planul său național renunțarea la combustibilii fosili până în anul 2045, punând accent pe dezvoltarea surselor regenerabile și pe electrificarea transportului. Franța vizează anul 2050 ca termen limită, cu închiderea ultimelor două centrale pe cărbune prevăzută până în 2027. Țările de Jos au prezentat un plan de tranziție, deși nu au stabilit o dată obligatorie pentru eliminarea completă a combustibililor fosili din sistemul lor energetic.
România și-a asumat, prin intermediul PNRR, eliminarea completă a cărbunelui din sectorul energetic până în anul 2032. Conform datelor furnizate de Comisia Europeană, România a dezafectat deja o capacitate de producție de 1.695 MW pe bază de cărbune în cadrul reformelor asumate. Acest proces de retragere a capacităților este esențial pentru respectarea obiectivelor europene, însă necesită o înlocuire rapidă și eficientă a surselor de energie dispuse.
Planurile europene pentru România, incluse în cadrul REPowerEU, presupun dezvoltarea accelerată a energiei eoliene și solare pentru a compensa pierderile de capacitate. Totuși, instalarea parcurilor fotovoltaice și eoliene nu este suficientă fără investiții masive în rețelele electrice și în sisteme de stocare. România are nevoie de o infrastructură capabilă să transporte energia și să o stocheze în momentele în care producția regenerabilă nu poate acoperi cererea de consum.
Comisia Europeană a semnalat că traseul României până în 2032 nu este descris suficient de clar, lipsind etape detaliate pentru retragerea capacităților. Dezvoltarea energiei regenerabile se confruntă cu obstacole precum procedurile de autorizare complexe, incertitudinea legislativă și nevoia de modernizare a rețelelor. Fără o rețea electrică extinsă și capabilă să integreze noile surse, stabilitatea sistemului energetic poate fi pusă în pericol în perioadele de scădere a producției de vânt sau soare.
Această tranziție energetică europeană are loc într-un climat de vulnerabilitate economică, unde presiunile asupra prețurilor la petrol și gaze au readus în discuție dependența de combustibilii importați. Europa caută să reducă această dependență pentru a evita riscurile geopolitice. Succesul procesului va depinde de viteza cu care noile capacități de producție vor fi autorizate, conectate la rețea și integrate într-un sistem capabil să funcționeze stabil.
