Bombardarea porturilor ucrainene de la Marea Neagră a generat o creștere semnificativă a cererii pentru transportul fluvial către Ucraina prin România. Totuși, operatorii de barje românești se confruntă cu dificultăți majore din cauza secetei care afectează nivelul apei. Deși mărfuri precum oțelul, îngrășămintele și carburanții sunt transbordate pe barje pentru a ajunge la porturile de pe Dunăre, precum Ismail, Reni și Ust-Dunaisk, navigația este limitată de condițiile climatice și riscurile de securitate.
Porturile ucrainene de pe Dunăre permit țării să rămână conectată la Europa, în condițiile în care porturile mari de la Marea Neagră, în special Odesa, sunt vizate constant de Rusia. În luna august, traficul prin portul Constanța a ajuns la aproape 500.000 de tone, o cifră de peste trei ori mai mare decât cea înregistrată în august 2025. Această creștere a volumului de mărfuri este însă îngreunată de atacurile rusești care vizează coridorul fluvial.
Riscurile de securitate sunt palpabile, în special după ce portul Ismail a fost lovit de atacuri rusești miercuri. Marinarii raportează necesitatea de a se adăposti în buncăre în timpul alertelor aeriene, ceea ce afectează operațiunile de pe nave. În ciuda acestor pericole, transportatorii continuă cursele între Constanța și Ismail, fiind motivați de tarifele ridicate. Costul pentru transportul cerealelor a crescut aproape de trei ori între jumătatea lunii iulie și jumătatea lunii septembrie, ajungând la 58 de dolari pe tonă.
Pe lângă amenințările militare, seceta impune restricții severe de încărcare pentru navele care operează pe fluviu. Din cauza nivelului istoric scăzut al apei, operatorii români de barje încarcă navele la doar 30% din capacitatea lor medie pentru a putea naviga. Această situație creează un deficit de transport, deoarece există cantități mari de grâu ucrainean care nu pot fi expediate din lipsa barjelor disponibile și a pescajului insuficient pentru navigație.
Situația economică a transportatorilor este tensionată, deoarece nivelul scăzut al apei poate obliga companiile să reducă personalul dacă navigația rămâne întreruptă. Există temeri că, odată ce traficul de pe Marea Neagră va reveni la normal, activitatea pe Dunăre va scădea la nivelurile de dinaintea războiului. În prezent, numărul barjelor este insuficient pentru a acoperi cererea, iar procesul de redistribuire a navelor către regiune este unul lent și parțial.
Pentru a remedia aceste probleme de navigație, există două proiecte publice finanțate de Uniunea Europeană, România și Bulgaria, care implică investiții de peste 400 de milioane de euro. Acestea includ lucrări de dragare planificate în sudul României, însă acestea nu urmează să fie finalizate înainte de anul 2028. Îmbunătățirea infrastructurii este considerată esențială pentru stabilitatea pe termen lung a coridorului de transport fluvial.
