Uniunea Europeană depune eforturi pentru a securiza accesul la minerale critice din Vietnam, într-o încercare de a reduce dependența de China. Documente interne ale UE, consultate de Reuters, indică faptul că aprovizionarea actuală este considerată vulnerabilă. Vietnamul deține zăcăminte substanțiale de tungsten, pământuri rare, antimoniu, bismut și bauxită, resurse vitale pentru industriile de înaltă tehnologie și de apărare ale continentului european.
Prioritatea strategică a Bruxelles-ului vizează consolidarea fluxurilor de tungsten și antimoniu, minerale utilizate direct în sectorul de apărare pentru producția de muniții și explozibili. Delegația UE de la Hanoi subliniază în documente că Europa nu își poate permite să ignore rezervele abundente de pământuri rare din Vietnam. Această mișare este considerată urgentă pentru a răspunde nevoii de rearmare a Europei și pentru a mitiga riscurile de aprovizionare.
Pentru a menține și extinde accesul la resurse precum bismut, titan și tungsten, documentele recomandă oferirea de sprijin financiar pentru industria minieră și de prelucrare din Vietnam. Raportul avertizează că concurența din partea altor țări partenere ar putea perturba lanțurile de aprovizionare europene. Se propun instrumente precum împrumuturi, granturi, asistență tehnică și asigurarea creditelor la export pentru a susține proiectele de mineră de acolo.
O componentă cheie a acestui proces ar putea fi vizita liderului vietnamez To Lam la Bruxelles, programată pentru 22 octombrie. Deși vizita nu a fost anunțată oficial, oficialii indică faptul că discuțiile vor pune accent pe mineralele critice. Comisia Europeană confirmă că evaluează în prezent potențialul unei cooperări concrete în acest sector, în contextul în care Vietnamul nu figurează încă printre cei 16 parteneri strategici ai UE pentru minerale brute.
Riscurile investițiilor în Vietnam rămân însă semnificative, documentele menționând lipsa de transparență privind implicarea Chinei și obstacolele de reglementare. De asemenea, „naționalismul economic” al Vietnamului, care impune cerințe de transfer de tehnologie, reprezintă o provocare pentru investitorii europeni. Un plan anterior de achiziție a unei operațiuni majore de tungsten, implicând entități din Australia, SUA și Canada, a eșuat, evidențiind dificultatea de a asigura controlul asupra resurselor.
Securitatea materiilor prime este o temă centrală în agenda politică a Uniunii Europene, în contextul restricțiilor de export impuse de Beijing anul trecut. Aceste măsuri chinezești au perturbat direct lanțurile de aprovizionare europene, forțând decidenții să caute surse alternative. În acest cadru, diversificarea furnizorilor de minerale critice este văzută ca o necesitate de securitate națională și regională pentru statele membre.
