Modelul actual de expansiune a companiilor românești pe piețele externe este caracterizat de abordarea de tip „Lone Wolf”, în care antreprenorii încearcă să cucerească piețe străine prin eforturi individuale. Această metodă implică riscuri financiare mari și costuri ridicate pentru fiecare firmă în parte. Radu Magdin, analist geopolitic și CEO Smartlink, susține că acest proces este gestionat greșit în România, deoarece nu se pune accent pe construirea unui ecosistem care să faciliteze intrarea pe piețe.
Fiecare companie care decide să intre pe o piață nouă se confruntă cu trei taxe majore: taxa pe informație, taxa pe încredere și taxa pe rețea. Pentru o multinațională, aceste costuri sunt simple linii bugetare, însă pentru o firmă românească de talie medie, ele pot decide supraviețuirea. În cadrul unui ecosistem, aceste costuri pot fi împărțite între mai multe entități, iar infrastructura creată rămâne în sistem chiar și după ce o anumită companie se retrage.
Analistul propune modelul „Echipajul România”, care presupune formarea unor grupuri de 5 până la 10 companii independente din sectoare diferite pentru a ținti piețe strategice. Un astfel de echipaj ar putea include o bancă, o firmă de tehnologie, una industrială, una de servicii și una de bunuri de consum. Prin această abordare sincronizată, companiile pot partaja informații, contacte, consultanți și reputația de brand național, reducând riscurile individuale pe termen lung.
Pentru succesul acestui mecanism, România ar putea învăța din diverse modele internaționale. Germania oferă un exemplu de infrastructură solidă prin camerele de comerț, în timp ce Coreea de Sud și Japonia utilizează grupuri diversificate și vehicule comerciale pentru a propulsa exporturile. Cehia și Polonia au demonstrat eficiența unor agenții dedicate, precum CzechTrade sau PAIH, care construiesc drumul necesar pentru ca firmele mai mici să poată accesa piețe globale.
Problema principală în România rămâne lipsa continuității și a răbdării față de instituțiile de promovare. Deși există inițiative precum platforma digitală lansată de ARICE în iunie 2026, stabilitatea acestor structuri este pusă la încercare de schimbările politice frecvente. Radu Magdin subliniază că infrastructura de internaționalizare are nevoie de un orizont de zece ani pentru a produce rezultate reale, nu doar de măsuri de promovare pe termen scurt.
Situația comercială externă a României este marcată de un deficit comercial care a ajuns la 32,7 miliarde de euro în 2025, conform datelor furnizate de INS. Această cifră reflectă dificultatea companiilor naționale de a menține o prezență constantă și de a genera vânzări semnificative pe piețele internaționale. Această realitate economică subliniază necesitatea unei treceri de la simpla promovare a exporturilor la o arhitectură reală a internaționalizării.
Radu Magdin propune ca succesul nu ar trebui măsurat prin numărul de delegații, ci prin capacitatea companiilor de a rămâne pe piețele externe după 36 de luni.
