Sari la conținut
Busola Strategică Busola Strategică

Analize

Viabilitatea infrastructurii de gaze în contextul tranziției către hidrogen și biometan

Boyana Achovski analizează necesitatea conversiei activelor de transport de gaze pentru a asigura securitatea energetică și obiectivele climatice europene.

Redacția 431 cuvinte 3 min citire

Viabilitatea infrastructurii de gaze în contextul tranziției către hidrogen și biometan
Foto: Economedia

Infrastructura de gaze existentă în Europa reprezintă un activ strategic care trebuie gestionat cu atenție pentru a echilibra securitatea energetică cu obiectivele Pactului Verde European. Boyana Achovski, fost secretar general al Gas Infrastructure Europe (GIE), subliniază că rețelele de transport sunt esențiale pentru circulația energiei, însă modul de funcționare al acestora trece printr-o transformare profundă. Această evoluție este dictată de schimbarea rutelor de aprovizionare și de necesitatea reducerii emisiilor de carbon pe continent.

Evaluarea riguroasă a activelor actuale este un pas critic înainte de decizia de a construi rețele complet noi. Boyana Achovski susține că conversia infrastructurii existente este o opțiune viabilă atunci când aceasta este justificată economic și realizabilă din punct de vedere tehnic. Criteriul fundamental pentru orice decizie de investiție trebuie să fie capacitatea de a furniza energie de manière fiabilă, cu emisii mai scăzute și la un cost rezonabil pentru cetățenii europeni.

În ceea ce privește integrarea noilor surse, biometanul poate fi introdus în rețelele actuale dacă respectă cerințele de calitate. În schimb, utilizarea hidrogenului necesită o analiză separată, deoarece nu orice conductă sau instalație de stocare subterană poate fi adaptată automat. Boyana Achovski avertizează că nu trebuie presupusă posibilitatea de conversie simplă pentru toate instalațiile, fiind necesare evaluări tehnice specifice pentru fiecare componentă a rețelei.

Exemplele de succes din Europa demonstrează că reutilizarea activelor este posibilă la scară largă. Planul rețelei centrale de hidrogen din Germania, aprobat în octombrie 2024, vizează 9.040 de kilometri de conducte, dintre care aproximativ 60% provin din conversia infrastructurii de gaze naturale. Similar, în Țările de Jos s-au realizat proiecte de reconvertire a infrastructurii existente, demonstrând fezabilitatea tehnică a acestui proces de tranziție.

Securitatea fluxurilor energetice a fost testată prin evenimente geopolitice majore, precum războiul rusesc împotriva Ucrainei și blocajele din Strâmtoarea Ormuz. Pentru Europa de Sud-Est, interconectorul dintre Grecia și Bulgaria de 182 de kilometri reprezintă un model de adaptare, oferind o capacitate de 3 miliarde de metri cubi pe an. Această conexiune permite accesul la surse alternative, având potențialul de extindere până la 5 miliarde de metri cubi anual.

La nivel continental, infrastructura de transport de gaze este vastă, cuprind aproximativ 207.000 de kilometri de conducte în Uniunea Europeană, Regatul Unit și Elveția, conform datelor ENTSOG din 2024. Această rețea extinsă de transport și de stocare subterană constituie baza pe care se fundamentează tranziția către combustibili alternativi, fiind un activ pe care cetățenii europeni trebuie să îl utilizeze eficient în perioada de transformare energetică.

Surse

Sursa: Economedia

Tot în Analize