Acțiunile atribuite Moscovei în spațiul european au evoluat semnificativ, trecând de la campanii de dezinformare și atacuri cibernetice la incidente fizice care implică drone și infrastructură sensibilă. Această strategie de atacuri hibride este concepută pentru a testa limitele continentului fără a declanșa automat un răspuns militar direct. Prin menținerea operațiunilor sub nivelul unei confruntări deschise, Rusia poate nega implicarea și poate gestiona amploarea acestora, evitând astfel o reacție colectivă imediată a aliaților.
Incidente recente ilustrează această direcție de acțiune, precum lovirea unui tren de pasageri în apropierea frontierei Ucrainei cu Polonia, la scurt timp după plecarea unui tren care transporta Boris Johnson și alți oficiali europeni. Totodată, guvernul german a raportat descoperirea unei drone cu explozibili în apropierea unui avion cargo ucrainean pe aeroportul Leipzig/Halle. Aceste evenimente demonstrează o intensificare a presiunii asupra obiectivelor legate de sprijinul militar acordat Kievului de către statele europene.
Conform unei analize a Institute for the Study of War, Vladimir Putin ar putea considera confruntarea cu NATO ca fiind o amenințare existențială, mult mai amplă decât conflictul actual. Un scenariu analizat presupune că Rusia ar putea decide să acționeze înainte ca procesul de reînarmare al Europei să fie finalizat complet. O astfel de mișcare ar putea consta într-o operațiune limitată împotriva unui stat precum Estonia, cu scopul de a provoca șoc și neînțelegeri în interiorul Alianței.
Într-un astfel de atac limitat, Moscova ar urmări izolarea Ucrainei și slăbirea voinței politice europene de a continua ajutorul militar. Riscurile pentru Kremlin sunt însă majore, având în vedere că Rusia dispune de puține forțe suplimentare și că serviciile de informații occidentale pot detecta pregătirile, similar situației din 2022. Există riscul ca o operațiune concepută ca fiind controlabilă să escaladeze rapid dacă statele direct amenințate decid să își înceapă apărarea fără a aștepta un răspuns colectiv.
Pentru a contracara aceste riscuri, autorul analizei susține că statele europene trebuie să comunice deschis despre amenințarea rusă și să își accelereze planurile de reînarmare. Este necesară îmbunătățirea apărării împotriva atacurilor hibride și consolidarea sprijinului pentru Ucraina. Această abordare are scopul de a transmite Moscovei că presiunile și amenințările nu vor determina Europa să își schimbe politica externă sau să reducă ajutorul oferit Kievului.
Contextul securității globale rămâne extrem de volatil, în timp ce informațiile serviciilor secrete indică pregătiri pentru atacuri de amploare din partea Rusiei. Această stare de alertă se încadrează într-un peisaj geopolitic marcat de tensiuni constante, unde orice eroare de calcul poate transforma un război de uzură într-o confruntare directă între marile puteri și organizații de apărare colectivă.
