Vladimir Putin a ordonat trecerea la atacuri masive asupra orașului Kiev, utilizând tactici menite să testeze rezistența populației civile ucrainene. Această decizie vine într-un moment în care ofensiva rusă din zona Donbas întâmpină dificultăți majore, forțele ucrainene retrăgându-se în jurul localităților Pokrovsk și Lyman. Moscova pare să încerce mutarea frontului de luptă pe un teren unde consideră că deține un avantaj strategic prin distrugerea infrastructurii.
Pentru a implementa această strategie, liderul rus l-a apelat pe generalul Serghei Surovikin, cunoscut sub apelativul „Generalul Armaghedon”. Acesta a coordonat anterior campanii militare în Siria, în special în orașul Alep, unde mii de civili au fost uciși. Obiectivul actual vizează lovirea podurilor de peste Nipru, care reprezintă artere vitale de transport rutier și feroviar, capabile să paralizeze întreg nordul Ucrainei dacă sunt distruse.
Colonelul britanic Hamish de Bretton-Gordon a subliniat că miza Rusiei este de a transforma războiul într-un test de rezistență socială. Prin bombardarea constantă a orașelor, Putin urmărește să creeze o stare de nesiguranță atât de profundă, încât guvernul ucrainean ar putea fi forțat să accepte încheierea conflictului. Această tactică de terorizare a civililor este utilizată pentru a compensa dificultățile de recrutare a soldaților contractuali „kontraktniki”.
Presiunea asupra sistemelor de apărare aeriană ucrainene este extremă, în special din cauza limitărilor în stocurile de rachete interceptoare, precum modelul Patriot american. Moscova adaptează tacticile pentru a depăși țintele pur militare și a lovi instituții precum Academia Națională de Științe. În acest context, atacurile rusești devin un instrument de uzură, încercând să exploateze capacitatea de absorbție a Rusiei în fața pierderilor umane masive.
Situația pe câmpul de luptă este marcată de pierderi rusești semnificative, președintele Volodimir Zelenski susținând că peste 10.000 de soldați ruși au fost uciși într-o singură săptămână. Kremlinul evită o mobilizare generală care ar putea genera instabilitate politică internă, preferând să sacrifice resurse și vieți omenești pentru câștiguri teritoriale limitate. Această abordică reflectă o strategie de lungă durată, pregătită pentru un conflict prelungit.
Conflictul armat dintre Rusia și Ucraina a transformat infrastructura civilă într-o țintă strategică, încălcând Convențiile de la Geneva care interzic atacurile asupra populației fără scop militar. În timp ce Rusia își adaptează economia la regim de război, Occidentul se confruntă cu provocarea de a menține sprijinul politic necesar pentru a asigura supraviețuirea statului ucrainean pe termen lung.
