Polonia analizează o schimbare strategică majoră în dotarea forțelor sale terestre, evaluând posibilitatea de a vinde cele 20 de sisteme americane M142 HIMARS. Resursele financiare ar putea fi redirecționate către achiziția de noi lansatoare, rachete și muniții pentru sistemul sud-coreean K239 Chunmoo, cunoscut în armata poloneză sub denumirea Homar-K. Această mutare ar putea influența viitoarele decizii de achiziție militară din Europa, inclusiv pentru România, punând accent pe capacitatea de susținere a stocurilor într-un conflict de lungă durată.
În prezent, forțele armate poloneze operează 20 de lansatoare M142 HIMARS produse în Statele Unite, dar și aproximativ 150 de sisteme K239 Chunmoo, integrate local sub denumirea Homar-K. Analizele publicate de Defence24 sugerează că sistemele americane ar putea deveni „elefanți albi” în arsenalul polonez dacă nu pot fi susținute eficient. Varșovia ar putea obține avantaje mai mari prin utilizarea banilor pentru extinderea flotei Homar-K, asigurând astfel o gestionare mai bună a resurselor în condițiile unui conflict de mare intensitate.
Un factor decisiv în această evaluare este cooperarea industrială oferită de Coreea de Sud, care a acceptat localizarea producției de lansatoare și muniție în Polonia. În contrast, Statele Unite nu au acceptat transferul tehnologiei pentru producția locală a lansatoarelor și a rachetelor ghidate utilizate de sistemul HIMARS. Pentru o țară care dorește să își dezvolte rapid industria de apărare, această limitare americană reprezintă un obstacol în calea autonomiei strategice, spre deosebire de condițiile favorabile oferite de partenerul sud-coreean.
Ritmul de livrare reprezintă un alt argument în favoarea sistemelor K239 Chunmoo, în comparație cu contractul pentru cele 20 de sisteme HIMARS semnat în 2019. Primele lansatoare americane au ajuns în Polonia abia în 2023, procesul de livrare fiind finalizat abia în octombrie 2024, în timp ce cooperarea cu Coreea de Sud a fost mult mai rapidă. Polonia a efectuat deja primele exerciții cu foc real folosind Homar-K în decembrie 2024, utilizând rachete ghidate CGR-080 de 239 mm.
Dependența de muniția externă este o problemă critică, deoarece Statele Unite au consumat cantități semnificative de muniție în operațiunile din Orientul Mijlociu. Deși Polonia ar putea teoretic să se bazeze pe stocurile americane de ATACMS sau PrSM, capacitatea de a produce local muniție pentru Homar-K oferă un avantaj major. Această tendință este observată și la alte state europene, precum Norvegia, Croația și Estonia, care au optat pentru sistemul K239 Chunmoo în locul celui american.
Această evoluție pune în prim-plan necesitatea de a asigura nu doar performanța tehnică, ci și controlul asupra lanțurilor de aprovizionare și mentenanță. Pentru statele europene, inclusiv România, care urmăresc dezvoltarea industriei naționale de apărare, capacitatea de a suplimenta rapid stocurile de muniție devine un criteriu de selecție decisiv. Într-un posibil război de uzură, integrarea producției locale în structura de apărare este considerată la fel de importantă ca dotarea cu lansatoare moderne.
