Deputatul PSD Mihai Fifor a avertizat că România riscă să piardă influență în procesul de configurare a viitoarei arhitecturi de securitate europene. Această preocupare vine în contextul consolidării cooperării militare și politice dintre statele din nordul flancului estic al NATO. Analiza sa a fost declanșată de intervenția generalului Alexus G. Grynkewich, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), în cadrul Warsaw Security Forum, ridicând semne de întrebare privind capacitatea Bucureștiului de a-și valorifica parteneriatele strategice actuale.
Mihai Fifor subliniază că poziția geografică a României și infrastructura militară relevantă pentru Alianță nu asigură automat o influență politică pe măsură. Fostul ministru al Apărării consideră că Bucureștiul trebuie să își întărească inițiativa diplomatică și să aprofundeze relațiile cu Polonia și Turcia. El propune dezvoltarea unor proiecte regionale concrete pentru securitatea Mării Negre, argumentând că asimetria militară poate fi consecința unei asimetrii de influență politico-strategică în cadrul Alianței.
Strategia NATO, menționată prin conceptul „NATO’s Theory of Victory” prezentat de generalul Alexus G. Grynkewich, presupune formula „Block – Blunt – Break”. Această abordare strategică vizează oprirea atacului, diminuarea capacității ofensive a agresorului și dezorganizarea sistemului militar care susține ofensiva. Mihai Fifor precizează că planificarea militară și distribuția capacităților depind direct de voința politică a statelor membre, de resursele alocate și de capacitatea acestora de a ajunge la un consens decizional.
Deputatul atrage atenția asupra integrareii strategice dintre Polonia, statele baltice și țările nordice, care tind să devină principalii arhitecți ai ordinii de securitate europene. El menționează că acest grup nordico-baltico-polonez urmărește să exercite o influență politică asupra direcției în care evoluează securitatea continentului. În acest raport, formatul trilateral România–Polonia–Turcia ar fi putut facilita o conectare strategică între Marea Baltică și Marea Neagră, însă oportunitatea pare să fi fost pierdută.
În paralel, regiunea Mării Negre rămâne vitală din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei, a militarizării Crimeei și a vulnerabilităților infrastructurii energetice. Mihai Fifor susține că asimetria de influență dintre nord și sud-estul flancului estic poate genera dezechilibre în investiții și priorități militare. El respinge însă ideea unei competiții între Marea Baltică și Marea Neagră, argumentând că securitatea celor două regiuni trebuie privită ca fiind complementară și indivizibilă.
Evoluția securității regionale este influențată de stabilitatea politică internă a fiecărui stat membru. Instabilitatea guvernamentală și schimbarea priorităților pot îngreuna negocierile și continuitatea angajamentelor asumate față de partenerii internaționali. Credibilitatea unui stat în politica externă depinde de capacitatea instituțională de a respecta promisiunile pe termen lung, element esențial pentru a trece de la simpla participare la deciziile unei alianțe la contribuția activă la definirea acestora.
