Propunerea legislativă B562/2026, intitulată „privind protejarea intereselor naționale în domenii strategice”, pune în pericol capacitatea României de a atrage investiții externe și capital privat. Proiectul vizează instituirea unor mecanisme prin care statul poate interveni direct în tranzacțiile din sectoare cheie, precum energia. Prin această măsură, autoritățile ar putea prelua active critice în contul datoriilor fiscale sau ar putea exercita drepturi de intervenție în procese de achiziție private.
Implementarea acestui proiect ar putea genera un efect de descurajare masivă, cunoscut sub numele de „chilling effect”, în rândul investitorilor strategici. Procesele de fuziuni și achiziții (M&A) implică eforturi financiare și juridice enorme, incluzând audituri complexe și securizarea finanțării bancare. Dacă statul poate interveni la finalul acestui proces pentru a prelua activul, investitorii vor refuza să mai aloce resurse pentru a analiza oportunități în România, transformându-se practic în brokeri gratuit pentru stat.
Argumentul protecției consumatorului și a intereselor naționale este considerat o simplă perdea de fum, având în vedere arsenalul juridic deja existent. Statul dispune deja de mecanisme robuste precum Comisia de Examinare a Investițiilor Străine Directe (CEISD), reglementările sectoriale ale ANRE sau ANCOM și controlul Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Adăugarea unor prerogative discreționare ar crea doar un surplus de birocrație toxică și nesiguranță juridică, fără a aduce o protecție reală a infrastructurii esențiale.
Detalii tehnice din proiect indică faptul că statul ar urma să achitie prețul integral al unei tranzacții în termen de nouăzeci de zile. Această prevedere ridică semne de întrebare privind disponibilitatea fondurilor bugetare necesare pentru achiziții neprevăzute de companii. Există riscul ca transferul dreptului de proprietate să aibă loc înainte de plata integrală, lăsând vânzătorii într-o situație de incertitudine financiară dacă statul nu va găsi banii la termen.
O altă problemă majoră vizează capacitatea companiilor de stat de a gestiona aceste active complexe într-un timp atât de scurt. Lipsa unui proces de audit propriu (due diligence) și istoricul politizării conducerilor din entitățile publice sugerează un risc ridicat de pierderi financiare. În loc să protejeze cetățenii, astfel de măsuri de etatizare pot duce la scăderea competitivității pieței de energie și la dificultatea valorificării companiilor românești la justa lor valoare.
Contextul economic actual este marcat de o competiție acerbă între marile puteri și de tensiuni geopolitice globale. Într-un peisaj în care capitalul caută predictibilitate și siguranță juridică, România trebuie să rămână integrată în piața europeană. O economie puternică și diversă este singura garanție pentru servicii de calitate și costuri suportabile, nu intervenția brutală a statului în mecanismele de piață.
