Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a solicitat membrilor alianței să ofere un sprijin mult mai amplu Ucrainei. Această cerere vine într-un moment în care Rusia se confruntă cu dificultăți semnificative în conflictul din Ucraina. Rutte a subliniat necesitatea de a transmite un semnal clar Moscovei în fața fiecărui incident sau atac hibrid lansat, afirmând că toate opțiunile de răspuns sunt disponibile și vor fi utilizate conform necesității.
Contextul acestei solicitări este marcat de avertismentele serviciilor de informații daneze privind un risc crescut de acțiuni militare ruse împotriva țărilor membre NATO. Aceste riscuri includ noi atacuri de natură hibridă care vizează stabilitatea regională. În paralel, informații din presa spaniolă indică faptul că serviciile de informații americane au avertizat statele europene cu privire la posibilitatea unei operațiuni ruse utilizând drone, care ar putea viza țări precum Spania, Franța sau Italia.
Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a propus o restructurare strategică a alianței, denumită NATO 3.0. Această inițiativă vizează transformarea organizației într-o adevărată alianță militară dură, capabilă să preia conducerea în apărarea convențională a continentului european. Hegseth susține că această nouă etapă trebuie să se concentreze pe consolidarea capacităților militare și pe descurajarea eficientă a amenințărilor care apar direct în Europa.
Această schimbare de paradigmă vine după ce Washingtonul a informat aliații că nu va mai furniza anumite nave de război și aeronave în cazul unui atac asupra unui stat membru. În acest moment, aliații europeni și Canada analizează modalitățile prin care pot acoperi golurile de capacitate militară apărute în urma acestei decizii americane. Statele Unite încearcă să își reducă rolul în apărarea convențională, deși vor păstra armele nucleare staționate în Europa.
Conceptul de NATO 3.0 presupune revenirea la o structură militară robustă, capabilă să asigure descurajarea pe teritoriul european. Pete Hegseth a declarat că această evoluție este necesară pentru ca alianța să aibă capacități reale de apărare. Această viziune subliniază necesitatea ca Europa să își asume responsabilitatea propriei securități, reducând dependența de resursele militare directe ale Statelor Unite în cadrul conflictelor convenționale.
Securitatea colectivă a NATO se bazează pe Articolul 5 din Tratatul fondator, care stipulează că un atac asupra unui stat membru este echivalent cu un atac asupra tuturor. Totuși, această prevedere juridică nu impune automat asistența militară directă din partea tuturor aliaților. Această nuanță juridică este crucială în contextul noilor schimbări de strategie ale Washingtonului privind furnizarea de echipamente militare de mare amploare.
