Premierul finlandez Petteri Orpo a coordonat o reuniune cu lideri europeni și oficiali de la Bruxelles pentru a elabora o nouă strategie pentru Arctica. Acest document este așteptat de către Comisia Europeană în această toamnă. Schimbarea de paradigmă a fost sintetizată de cancelarul german Friedrich Merz, care a subliniat că epoca în care Arctica era o regiune izolată și lipsită de atenție s-a încheiat definitiv.
Topirea accelerată a gheții transformă regiunea într-un punct de interes strategic, deoarece Arctica se încălzește de trei până la patru ori mai repede decât restul planetei. Această evoluție face accesibile rutele comerciale și resursele naturale, precum cele de petrol și gaze. Se estimează că sub gheață se află aproximativ 13% din rezervele mondiale de petrol nedescoperite și 30% din rezervele de gaze, în timp ce Groenlanda deține resurse importante de pământuri rare.
Rusia deține o poziție dominantă, controlând cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață din lume și modernizând bazele militare de pe Peninsula Kola. În 2024, pe Ruta Maritimă de Nord au fost transportate un record de 37,9 milioane de tone de mărfuri, conform datelor Rosatom. China își extinde influența prin patrule comune cu Rusia și prin achiziția de proiecte precum Arctic LNG 2, în timp ce SUA rămâne un actor cheie, având un interes pentru resursele din Groenlanda.
Planurile discutate la Rovaniemi vizează consolidarea prezenței europene prin investiții în infrastructură, securitate și tehnologie. Proiectele includ dezvoltarea de capacități de lansare a sateliților, protejarea cablurilor submarine și accesul la minerale critice. De asemenea, se pune accent pe mobilitatea militară și pe utilizarea de spărgătoare de gheață, un domeniu în care Finlanda deține o industrie semnificativă. Bruxelles a alocat deja un pachet de 200 de milioane de euro pentru Groenlanda prin programul Global Gateway.
În ciuda acestor inițiative, Uniunea Europeană se confruntă cu limitări structurale în regiune. Blocul european nu deține statut de observator în Consiliul Arctic, iar dependența de resurse rămâne o problemă, având în vedere că sancțiunile nu au oprit complet importurile de gaze naturale lichefiate din Rusia. Declarația de la Rovaniemi a identificat Rusia ca o amenințare la adresa securității euro-atlantice, fără a menționa însă prezența Statelor Unite în acest context.
Contextul geopolitic al Arcticii este marcat de o tensiune crescută, în contextul în care Europa trebuie să gestioneze noi frontiere și riscuri de securitate. Această situație vine într-un moment în care Bruxellesul reacționează ferm la comportamentele externe, precum în cazul condamnării de către Ursula von der Leyen a acțiunilor rusești. Regiunea devine un teren de dispută pentru controlul rutelor maritime și al resurselor naturale esențiale pentru viitorul economic global.
