O analiză elaborată de Clubul Seniorilor pentru Înzestrarea Armatei (CSÎA) semnalează o ruptură critică între resursele financiare alocate apărării și capacitatea reală de producție a industriei naționale. Documentul, intitulat „ROMARM – ÎNTRE CRIZA INDUSTRIALĂ ȘI OPORTUNITATEA STRATEGICĂ”, subliniază că creșterea bugetelor și accesul la instrumente europene de finanțare, precum SAFE, nu garantează automat dezvoltarea sectorului. Există un decalaj între programele de înzestrare și comenzile care ajung efectiv la producătorii din România, ceea ce pune în pericol securitatea aprovizionării.
Analiza pune accent pe vulnerabilitățile structurale și manageriale ale companiei ROMARM, care funcționează ca un actor major de coordonare în industria publică. CSÎA avertizează că simpla administrare a unor active istorice nu este suficientă, fiind necesară o reorganizare orientată spre performanță industrială. Riscul principal este pierderea unor capacități strategice și a competențelor profesionale, elemente care sunt extrem de dificil de reconstruit într-un interval scurt în cazul unei degradări tehnologice.
Situația economică a grupului este descrisă ca fiind neuniformă, deoarece performanța societății centrale nu reflectă întotdeauna realitatea fiecărei unități productive. Deși datele pentru anul 2025 indică o creștere a cifrei de afaceri la nivel agregat, anumite societăți din cadrul grupului continuă să raporteze pierderi. Această disparitate impune o evaluare individuală a fiecărei entități, analizând separat datoriile, lichiditatea, gradul de utilizare a capacităților și ponderea veniturilor din activitățile de apărare.
În ceea ce privește guvernanța, studiul propune trecerea de la o structură administrativă la un model de holding industrial integrat, o intenție anunțată public pentru anul 2026. Acest model ar trebui să faciliteze planificarea comună a producției și coordonarea investițiilor, evitând însă birocratizarea excesivă. Autorii subliniază că restructurarea trebuie să fie corelată cu predictibilitatea comenzilor de la MApN, pentru a permite investiții reale în tehnologie și personal specializat.
Relația dintre beneficiarul militar și furnizori este marcată de probleme de conformitate și întârzieri contractuale care afectează întregul ecosistem. CSÎA recomandă implementarea unor mecanisme de monitorizare a rezultatelor și un management riguros al contractelor pentru a asigura livrarea produselor conforme. Fără o politică industrială coerentă, există riscul ca programele de înzestrare să genereze achiziții care nu aduc efecte tehnologice interne semnificative pentru România.
Industria de apărare funcționează într-un cadru complex de achiziții publice, unde trebuie echilibrate cerințele de concurență cu obiectivele de securitate națională. În contextul evoluției rapide a amenințărilor, producătorii naționali au nevoie de o bază industrială stabilă pentru a susține mentenanța echipamentelor pe întregul lor ciclu de viață. Această stabilitate depinde direct de capacitatea statului de a crea condiții de concurență sustenabilă pentru operatorii locali.