Aliații NATO încep în această lună discuțiile privind necesarul de forțe militare și echipamente de care vor avea nevoie statele membre pentru a se apăra în cazul unui atac din partea Rusiei. Negocierile vizează stabilirea obiectivelor de capacități militare pentru anul 2029, moment în care oficialii europeni avertizează că Rusia ar putea fi pregătită să atace un stat al alianței. Procesul de planificare va implica fiecare dintre cele 32 de state membre, care vor trebui să asigure resurse concrete.
Unul dintre principalele subiecte de discuție este nivelul de ambiție militară, respectiv numărul de soldați și tipul de capacități oferite. Până în prezent, aliații au convenit asupra existenței a 18 brigăzi de rezervă, fiecare formată din aproximativ 5.000 de soldați, destinate misiunilor de gestionare a crizelor în afara teritoriului alianței. Totuși, presiunea Washingtonului pentru o abordare de tip „NATO 3.0” ar putea duce la reducerea sau eliminarea cerințelor pentru astfel de misiuni externe, concentrându-se pe securitatea teritorială.
Discuțiile sunt complicate de analiza făcută de administrația Trump privind o reducere semnificativă a trupelor americane din Europa. Alianța se confruntă cu riscul de a rămâne fără capacități esențiale, precum rachetele cu rază lungă de acțiune, avioanele de realimentare în zbor sau mijloacele de informații, supraveghere și recunoaștere. Pentagonul a retras deja din fondul de forțe active bombardiere strategice, drone, submarine și nave de război, iar o revizuire completă a prezenței militare americane este așteptată în decembrie.
Inovația tehnologică reprezintă un alt pilon central al negocierilor, în special în contextul războiului de drone din Ucraina. Aliații explorează utilizarea sistemelor fără echipaj uman, precum roboții tereștri sau inteligența artificială, pentru a compensa dificultățile de recrutare și îmbătrânirea societăților europene. Franța a alocat 8,4 miliarde de euro pentru drone și muniții de tip „loitering”, în timp ce Germania intenționează înființarea unui regiment dedicat dronelor în cursul anului viitor, încercând să țină pasul cu producția masivă de drone a Rusiei.
O altă problemă strategică vizează echilibrul dintre concentrarea pe flancul estic și necesitatea unei abordări de securitate „la 360 de grade”. În timp ce atenția s-a mutat spre nord și est după invazia Rusiei în Ucraina, unele state solicită o atenție sporită pentru flancurile sudic și sud-estic. Această zonă este marcată de prezența mercenarilor ruși în Libia, utilizarea migrației ca armă și atacurile cu drone asupra navelor din Marea Neagră, aspecte care necesită o reevaluare a priorităților de apărare.
Procesul de planificare a apărării NATO (NDPP) urmează să fie structurat în cinci etape, începând cu stabilirea „Orientărilor politice”. Acest ciclu de transformare vizează nu doar adoptarea unor soluții standard, ci adaptarea la noile realități ale câmpului de luptă. Obiectivul final este ca statele fără arme nucleare să poată oferi un sprijin convențional eficient, precum trupe terestre sau avioane, pentru a susține statele care dețin capacități nucleare, precum Marea Britanie sau SUA.
