Un complex militar masiv, cunoscut sub numele de Obiectul 1335 sau „Grota”, este obiectul unei modernizări de amploare desfășurate în Rusia. Locația, situată în satul Kîtlîm din nordul regiunii Sverdlovsk, la poalele muntelui Kosvinski Kamen, este un punct strategic de control și comunicații. Documente analizate de jurnaliști indică faptul că lucrările importante au început în 2018 și au continuat cel puțin până în anul 2024, consolidând infrastructura subterană.
Investigația realizată de Dossier Center, Danwatch și The Sunday Times se bazează pe aproximativ 2,5 milioane de documente privind achizițiile militare rusești. Acestea dezvăluie o listă impresionantă de materiale comandate pentru Obiectul 1335, inclusiv cel puțin 22.000 de tone de oțel și peste 56.500 de tone de ciment. De asemenea, au fost achiziționate circa 600 de kilometri de cabluri electrice, echipamente de foraj, instalații de ventilație, transformatoare și sisteme de protecție împotriva contaminării radioactive, chimice sau biologice.
Complexul este strâns legat de sistemul Perimetr, cunoscut în Occident sub numele de Dead Hand, conceput în timpul Războiului Rece. Acest sistem are rolul de a garanta capacitatea de ripostă nucleară a Rusiei chiar și în cazul distrugerii conducerii țării sau a centrelor principale de comandă. Perimetr funcționează ca o rețea de comunicații de rezervă, utilizând rachete de comandă care transportă echipamente de comunicații pentru a transmite ordine codificate către forțele nucleare, chiar dacă infrastructura terestră este compromisă.
Expertul Jeffrey Lewis de la Stanford susține că Rusia probabil pune sistemul Dead Hand în funcțiune, în timp ce Viktor Khalin, fost general-maior, descrie extinderea capacităților tehnice prin posturi de comandă mobile și comunicații prin satelit. Deși există speculații privind un nivel de automatizare care ar putea reduce intervenția umană, experții precum Pavel Podvig subliniază că Perimetr rămâne o infrastructură de comandă și comunicații, nu un sistem capabil să ia decizii politice autonome de lansare.
Modernizarea acestui buncăr subteran reflectă preocuparea Moscovei pentru supraviețuirea sistemului de comandă în fața unor arme capabile să lovească ținte îngropate adânc. Tom Røseth explică faptul că investițiile masive în Obiectul 1335 pot fi o reacție la vulnerabilitatea infrastructurii rusești. Jeffrey Lewis adaugă că această strategie ar putea oferi conducerii ruse timp suplimentar de reacție în cazul unei crize, reducând presiunea de a lua decizii imediate pe baza unor informații incomplete.
Infrastructura militară de tip buncăr și sistemele de comandă nucleară rămân elemente critice ale securității globale, fiind proiectate pentru a rezista unor scenarii de conflict total. Această consolidare a capacităților subterane subliniază continuitatea investițiilor în tehnologiile de epoca sovietică, adaptate acum pentru noile tehnologii de comunicații și automatizare, într-un context de tensiuni crescute între Rusia și statele occidentale.
