Scrutinurile anticipate sunt utilizate la nivel global fie pentru a gestiona blocaje politice severe, fie ca parte a unor strategii de calcul electoral. În Serbia, Aleksandar Vučić a declanșat o campanie majoră prin demisia strategică din funcția de președinte la sfârșitul lunii septembrie 2026, cu opt luni înainte de termen. Această decizie a fost urmată de dizolvarea Parlamentului la începutul lunii septembrie 2026, stabilind data scrutinului pentru 25 octombrie 2026.
Decizia lui Aleksandar Vučić vizează transformarea statutului său politic, deoarece Constituția îi interzice o nouă candidatură la președinte. Prin organizarea alegerilor parlamentare în octombrie, liderul Partidul Progresist Sârb (SNS) urmărește posibilitatea de a fi numit prim-ministru. Această mișare este tentativă de a fructifica capitalul politic rămas în contextul unor proteste masive și al unei scăderi continue în sondajele de opinie, evitând riscul ca opoziția să câștige teren până în 2027.
Bulgaria reprezintă un exemplu de instabilitate cronică, fiind nevoită să organizeze șapte rânduri de alegeri parlamentare anticipate începând cu anul 2021. Fragmentarea Parlamentului de la Sofia a împiedicat formarea unor coaliții durabile, ducând la crize politice profunde. Chiar dacă la începutul lui 2025 s-a format un guvern condus de Rosen Jeliazkov, acesta a demisionat la finalul anului pe fondul protestelor anticorupție, provocând un nou scrutin pe 19 aprilie 2026.
În Danemarca, premierul Mette Frederiksen a utilizat un mecanism constituțional care îi oferă dreptul exclusiv de a cere dizolvarea Parlamentului fără aprobarea partidelor. Strategia de a organiza alegeri pe 24 martie 2026, bazată pe teme de politică externă precum Groenlanda sau gestionarea amenințărilor lui Donald Trump, a eșuat. Partidul Social-Democrat a înregistrat cel mai slab scor din ultimul secol, electoratul fiind mai preocupat de problemele cotidiene decât de agenda externă a guvernului.
Alte exemple includ Japonia, unde Sanae Takaichi a convocat alegeri în februarie pentru a consolida majoritatea, obținând un succes istoric cu 316 mandate. În Thailanda, Anutin Charnvirakul a reușit să își reconfirme funcția de prim-ministru după ce a dizolvat Parlamentul, profitând de tensiunile de la granița cu Cambodgia. În România, deși condițiile juridice pentru organizarea unor alegeri anticipate au fost îndeplinite, președintele Nicușor Dan refuză să exercite puterea de dizolvare a Parlamentului.
Procesul de declanșare a scrutinurilor anticipate variază semnificativ de la o țară la alta, în funcție de cadrul constituțional și de stabilitatea instituțiilor. În timp ce în unele sisteme puterea de dizolvare aparține exclusiv șefului de guvern, în altele, decizia finală rămâne în mâinile președintelui. Această diversitate de proceduri influențează direct modul în care liderii politici utilizează crizele sau popularitatea pentru a-și securiza poziția în cadrul legislativului.
