Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la data de 12 octombrie, mandatul oficial de negociere pentru conferința COP31, programată să aibă loc la Antalya între 9 și 20 noiembrie 2026. Poziția europeană recunoaște faptul că încălzirea globală va depăși probabil, într-un mod temporar, pragul critic de 1,5°C. Obiectivul central al UE este limitarea duratei și a amplorii acestei depășiri, susținând o traiectorie care să permită revenirea la niveluri sigure până la sfârșitul secolului.
Strategia de negociere propusă de UE mută accentul de la stabilirea unor noi ținte teoretice către aplicarea concretă a celor deja asumate. Mandatul pune un accent deosebit pe transformarea angajamentelor existente în politici și investiții măsurabile. În acest sens, UE insistă asupra obligațiilor de transparență, subliniind importanța depunerii rapoartelor bienale până la 31 decembrie 2026, pentru a asigura date comparabile privind progresul realizat de statele membre.
În sectorul energetic, poziția europeană vizează o tranziție accelerată și echitabilă de la combustibilii fosili către sisteme mai sustenabile. Mandatul reafirmă necesitatea triplării capacității globale de energie regenerabilă și dublarea ritmului de îmbunătățire a eficienței energetice până în anul 2030. De asemenea, UE promovează o electrificare mai rapidă a economiilor, fără a introduce interdicții noi asupra utilizării petrolului, gazelor sau cărbunelui, ci bazându-se pe obiectivele climatice deja convenite anterior.
Alte prioritare incluse în mandatul de negociere vizează reducerea emisiilor de metan și protecția ecosistemelor forestiere. UE solicită o diminuare mai rapidă a emisiilor care nu provin din CO2, considerând că reducerea pierderilor de metan din agricultură și energie poate avea un impact imediat asupra încălzirii. Totodată, Consiliul cere oprirea și inversarea proceselor de defrișare și degradare a pădurilor până în 2030, transformând aceste promisiuni în rezultate verificabile.
Finanțarea adaptării climatice reprezintă un alt pilon fundamental al poziției UE, având în vedere că reducerea emisiilor nu elimină efectele deja manifestate. Uniunea Europeană susține triplarea finanțării destinate adaptării până în 2035, recunoscând că resursele publice sunt insuficiente. Mandatul propune mobilizarea capitalului privat, a băncilor multilaterale și a garanțiilor, pe lângă contribuțiile statelor dezvoltate, pentru a acoperi investițiile necesare în reziliența climatică la nivel global.
Negocierile de la COP31 vor testa capacitatea statelor de a transforma consensul general într-un acord concret privind ritmul reducerii emisiilor. Această etapă este crucială pentru credibilitatea mandatului european, în contextul în care statele membre gestionează simultan costurile energiei și securitatea aprovizionării. Rezultatul final va depinde de acordul între toate părțile Convenției ONU privind schimbările climatice, nu doar de poziția adoptată de Consiliu.
